Nu stiu sa ghicesc in cafea si nici in globul de sticla, dar imi este limpede atunci cand intalnesc pe cineva daca se simt bine, sau dimpotriva, cu ceea ce face. Profesional vorbind si nu numai.

Gandul la aceasta legatura nevazuta, dar extrem de argumentata, dintre fericire si raportul eficient de munca, este parte din viata mea. Mi-am tot propus sa scriu pe aceasta tema, cand, ce sa vezi? Legile lui Murphy functioneaza si regasesc ideea intr-una din emisiunile pe care o urmaresc - Bizzy Day a lui Moise Guran. Numai ca raportul era evidentiat din perspectiva negativa – un studiu, fireste, care plasa poporul roman ca fiind printre locurile fruntase la nefericire.

Cum mi-am propus, de la momentul aparitiei in spatiul online, sa nu-mi adancesc “publicul” in frustrari si pesimism, plec mereu, in orice analiza si opinie, de la premisa pozitiva, pentru ca este cea mai la indemana sa construiesti. Asadar, sa progresezi.

Iata lantul logic pe care vi-l propun, cel al starilor care ne guverneaza si rezultatelor obtinute atunci cand ne este bine:

La polul opus si la fel de adevarat, este cel al sentimentelor impovaratoare care ne conduc la stagnare, sau chiar regres, cand masuram rezultatele obtinute.

Nefericiti --->> Frustrati --->> Stresati --->> Ineficienti

Lucrez mereu cu oameni. Fericiti dar, de cele mai multe ori, inconstienti de aceasta stare.

Ne-am facut un obicei, antagonic in raport cu dorintele noastre declarate, de a ne reaminti neajunsurile sau de a ne surclasa din prisma dorintei de reusita. Am uitat de normalitate, firesc, maruntisurile de zi cu zi care ne lumineaza clipa.

A trebuit sa ne luptam in sinea noastra cu neincrederea pana la momentul in care, fiecare cu idealul sau, sa ne aducem contributia la schimbare. Rezultatele ultimelor alegeri prezidentiale contureaza nevoia de autenticitate si masura a concretului. Cel mai induiosator si vizualizat moment post alegeri a fost cel care a adus in atentie drumul doamnei Iohannis catre scoala, in dimineata de luni. Ne-a mirat sau ne-a adus incredere ca oamenii traiesc firesc?

Dar revenind la activitatea mea si urmand sfatul unuia dintre clientii mei, voi aduce in randurile mele, mai multe exemple.

Deunazi am demarat un program de dezvoltare prin executive coaching cu unul din membrii echipei de top managament dintr-o organizatie. Am inchis prima sesiune cu sentimentul ca persoana angajata in proces este determinata sa-si ajusteze comportamentele care, pana la acel moment, nu-i fusesera de mare folos. Obiectivele setate la prima intalnire erau clare iar energia cu care isi dorea schimbarea parea de bun augur. Ne-am luat “la revedere” cu mai multa lumina in ochi si zambete, multe zambete. Naturaletea cu care am avansat in discutii si deciziile luate pe parcursul intalnirii mi-au adus implinirea pe care colegii mei o definesc ca fiindu-mi caracteristica unei “sesiuni de coaching”. Luandu-mi ramas bun, seful direct al persoanei respective a facut o afirmatie, pe cat de glumeata, pe atat de reala: “Ati terminat? Acum o sun, cat este in starea in care ati incheiat sesiunea. Cu siguranta o sa reactioneze asa cum imi doresc la orice solicitare ii voi face!”

Garantia reusitei datorata starii de bine generata de normalitate. De atat avem nevoie. De masura fiecarui lucru, de timpul alocat pentru a cantari si aprecia ceea ce avem. Din ele rezulta bucuria si energia care dau calitatea si consistenta lucrului bine facut. Nu nemultumirea pentru ceea ce nu am atins, ci satisfactia pentru ceea ce am facut cat de bine am putut. De la relatiile pe care le generam, pana la performantele obtinute.

Ceea ce va propun este sa intram si sa ramanem in cercul vicios al binelui, eliminand din viata noastra si asumandu-ne efortul necesar, bucla nefericita a comportamentelor deraiante.

Entuziasmul si increderea in relatiile interumane, plecand de la persoana care ne pune painea in sacosa, pana la oamenii cu care lucram si traim, ne asigura, daca nu acelasi nivel de energie masurata printr-un zambet, macar faptul ca nu se vor mai pozitiona in opozitie cu tine. Pe masura vorbei din popor, “primesti ceea ce dai”. Poate nu mereu, si nu chiar de prima data, dar lasi loc ca acest lucru sa se intample pe viitor.

Un alt exemplu care-mi vine in minte tine de un demers personal. Ma aflam intr-un magazin, asteptand ca reprezentantul acestuia sa termine serviciile pentru persoana din fata mea. Domnul in cauza, client ca si mine, agitat, grabit, precipitat, pune o presiune din ce in ce mai mare pe angajat. Acesta cauta sa-l multumeasca si accelereaza procesul, emite factura, garantia si pune in mana clientului produsul frumos ambalat, urandu-i sa se bucure de el.

Raman, in sfarsit, singura persoana care urmeaza sa fie servita. Cu ochii in ochii mei, cautand sa-mi identifice nevoile si sa-mi fie de folos, angajatul scotoceste febril in casa dupa teancul de bani primit de la ultimul client. Ma asculta atent, apoi isi cere cu umilinta iertare pentru ceea ce vrea sa faca ”Va rog frumos, nu va suparati, imi dati voie sa numar inca o data, suma incasata?” “Desigur, chiar va rog”. Imi dau seama de neliniste, nu este o suma mica, deci …”Da, recunosc, imi confirma, am incercat sa-i livrez produsul cat de repede am putut, printre alte cateva lucruri pe care mi le-a solicitat…mi-e teama ca am numarat in graba si sa nu fi incasat gresit o suma importanta.” O linistesc pe domnisoara din fata mea spunandu-i ca stiu foarte bine ce presupune activitatea cu numerar, mai ales cu sume importante si o ajut sa-si regaseasca echilibrul emotional. La prima numaratoare suma nu iese corect, dar dupa inca cateva cuvinte calme si exemple concrete, la a doua incercare aceeasi mana aseaza fisicul de bancnote in sertarul cu incasari. Acum suntem gata sa ne vedem de treaba mai departe. Eu sa fiu bine servita, iar persoana din fata mea sa fie coplesita de sentimente de recunostinta ca am inteles situatia. Atat de recunoscatoare mi-a fost pentru un comportament normal, incat la sfarsitul relatiei noastre de client-prestator de servicii, mi-a dat pe un post-it telefonul personal, pentru orice ar putea sa-mi fie, vreodata, de folos. Asta pe langa, multe, jenant de multe, multumiri.

Atat de firesc, guvernate de normalitate, starea de bine si lumina in ochi care ne asigura energia de a obtine rezultatele pentru care muncim, sunt doar o setare mentala. Aceea de a te bucura de ceea ce ai in loc sa te framanti pentru ce nu ai, si a merge mai departe, consecvent, catre ceea ce tinzi.

Sursa foto: Fericire si tristete/Shutterstock.com

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Cariere »



Setari Cookie-uri