In lucrul cu executivii, am identificat doua tipuri de modele organizationale. Va invit sa analizam in continuare prin ce se caracterizeaza fiecare dintre ele.

Modelul supravietuitorului

Intr-o organizatie supravietuitoare, suntem permanent intr-o stare de tensiune si agitatie. Exista mereu presiunea deadline-urilor, iar oamenii se simt stresati si fara energie. La nivelul echipelor, se observa o revolta ascunsa, o frica, o tristete generala, pentru ca niciodata timpul nu este suficient, iar oamenii isi pierd, incetul cu incetul, bucuria de a face lucrurile sa se intample.
De multe ori, aceasta apasare ne face sa fim incrancenati: fiecare lupta pentru propriul interes, nemaivazand imaginea de ansamblu, scopul mai mare care ii aduce pe toti laolalta. Motivatia insasi se pierde in modelul organizatiei supravietuitoare.

Modelul creatorului

Organizatia creatoare pare a fi mereu in echilibru. Exista un timp stabilit de lucru si niste prioritati clar definite. Lucrurile se intampla fara a fi pe fuga si fara teama de a pasi in necunoscut. Desigur, aceasta stare nu se mentine fara efort si nu se produce de la sine. Insa, oamenii creeaza din bucurie si incredere si nu asteapta sa li se spuna ce e de facut si cum trebuie sa faca, ci isi sufleca manecile si pornesc catre ceea ce vor sa obtina.

Intr-o organizatie creatoare, exista sentimentul unui sens mai inalt. De exemplu, daca oamenii care lucreaza intr-o firma de servicii stiu ca trebuie sa incheie cat mai multe contracte pentru a primi un bonus, aceasta gandire creeaza o atitudine de supravietuire. Daca, in schimb, oamenii se gandesc ca ceea ce fac e important pentru ca ii ajuta pe ceilalti sa fie in siguranta, atunci ei acced la nivelul creator.

In acest moment, din ce am observat, ambele modele se regasesc in egala masura in mediul organizational de la noi. Insa, in acelasi timp, exista o nevoie tot mai mare de a face transformari pentru adoptarea celui de-al doilea. Realitatea insasi o cere – pe termen lung, daca nu se adapteaza, organizatiile de tip supravietuitor vor disparea.

Desi am fi, poate, tentati sa credem ca modelul creatorului este mai degraba pliabil in cazul organizatiilor mai mici sau al proiectelor antreprenoriale, acest lucru nu este neaparat asa. In opinia mea, nu dimensiunea organizatiei este factorul principal care determina posibilitatea de implementare a modelului creatorului, ci liderul. Totul pleaca de la cel care conduce – el poate aduce in organizatie o modalitate de lucru, un mod de a fi si o atitudine generala fata de ceea ce se intampla la nivel profesional.

Citeste si:

Asadar, cum putem face trecerea de la supravietuitor la creator? Primul pas necesar este evaluarea corecta a situatiei organizatiei si a modului in care o percep angajatii. Aceasta se poate face printr-un chestionar de satisfactie a angajatilor, insa e nevoie de o detasare si o observare obiectiva a punctului in care se afla organizatia.

Apoi, e important sa se declare unde isi doreste organizatia sa fie – nu peste doi ani, nu peste cinci ani, nu peste zece, ci acum, in viitorul apropiat. Pentru ca o veche zicala spune foarte bine ca un croitor nu isi poate face singur hainele, iar un frizer nu se poate tunde singur, e indicat sa cautam sprijin extern. Odata cu acesta, e important sa setam niste indicatori care sa ne spuna foarte clar cand anume ne vom da seama ca am atins urmatorul nivel, cel dorit.

Organizatiile nu se pot schimba de la sine. Ele sunt un organism care pare a fi abstract. Oamenii care le compun, insa, pot sa se transforme, iar daca schimbarile se produc la toate nivelurile, atunci rezultatele se vor vedea curand.

In cele din urma, e important sa stim ca din frica si din indoiala nu se va naste nimic cu adevarat maret. Daca ne dorim sa crestem, sa intelegem mai bine si sa dobandim o incredere mai mare, atunci e indicat sa facem si pasi in directia acceptarii, incurajarii si a recunostintei, care ne vor propulsa in relaitatea dorita.