Angajatii nu sunt doar simpli angajati, sunt mame, tati, frati, soti, sotii, doresc sa isi respecte pasiunile, sa citeasca, sa calatoreasca, sa promoveze. Acestea sunt doar cateva dintre gandurile unui angajat din domeniul privat pe care le are, nu zilnic, ci in fiecare secunda, aceleasi dorinte ca cele ale unui angajat in domeniul public. In momentul in care lucrezi direct cu publicul, un nivel de adaptabilitate crescut este obligatoriu.

De ce multi dintre noi suntem potriviti pentru descrierea de mai sus? De ce alegem acest drum? Raspunsul este simplu: Pentru ca ne pasa! Pentru ca vrem sa promovam in functiile pe care le apreciem si le consideram potrivite pentru noi. Pentru ca stima de sine conteaza. Pentru ca de cele mai multe ori suntem motivati profesional si financiar.

Daca eu chiar sunt bun in ceea ce fac voi fi remunerat corespunzator. Si chiar daca muncesc mai mult decat ceilalti, chiar daca este mai greu, ori mai stresant, recunostinta celor din jur, statutul social si cecul de la finalul lunii imi vor arata ca am avut dreptate sa fiu asa. Intotdeauna m-am intrebat de ce angajatii sistemului public sunt demotivati, neperformanti sau deprimati. Nu reusesc sa inteleg de ce un stat “sanatos” nu isi plateste corespunzator angajatii.

Cu totii stim ca angajatul sistemului public trebuie sa fie performant, prompt, binedispus, frumos imbracat, serviabil si incoruptibil. Insa, cum sa faca toate aceste lucruri cu un salariu infim si fara perspectiva unei promovari in perioada apropiata. Sa nu cadem in capcana gandului ca au salarii absurde pentru ca majoritatea celor care lucreaza in aparatul statal muncesc pe 1500 RON.

Nu reusesc sa inteleg de ce un director de directie in minister are un salariu de 2700 RON, de ce un ministru are 5000 lei pe luna, de ce un secretar de stat are 4600 de lei pe luna? De asemenea, nu inteleg nici de ce un medic primar, sef de sectie, primeste 3000 lei pe luna, un medic specialist cu patru garzi pe luna primeste 2200 lei. De cadrele medii nici nu mai vorbesc. In aceste conditii, cum sa tii sau sa recrutezi in sistemul public oameni performanti cand ii platesti de parca sunt necalificati?

Citeste si:

Citeam un articol despre top 10 salarii exorbitante in Palatul Victoria in 2013. Majoritatea persoanelor din articol erau directori de directie si aveau un salariu de 6000 de lei. Nu contest ca exista salarii nemeritate prin aparatul statal, dar majoritatea functionarilor au salarii de mizerie. Este extrem de important sa fie platiti corespunzator, sa fie respectati pentru cine sunt si pentru responsabilitatile pe care le au.

De aceea, nu intamplator ei traiesc intr-o lume paralela. Bariera aceasta a fost setata de toata lumea. Fiecare dintre noi am condus la constructia acestui zid intre cele doua sisteme.

Sunt sute de functionari publici care daca si-ar da demisia din sistem, in doua zile sunt angajati in privat fiind platiti cu cateva mii de euro pe luna. Si totusi nu o fac. Raman si fac performanta. Ati fi de acord sa aveti functia de director de spital privat si sa fiti platit cu 3000 ron/luna?

95% dintre medicii, asistentele, infirmierele, brancardierii sistemului privat sunt fosti angajati din sistemul public. O parte din medici inca lucreaza in spitalele de stat. In mod continuu auzim cum in sistemul public ai parte de un comportament inadecvat, iar in sistemul privat, acelasi medic sau asistenta, te trateaza cu respect. Oare este intamplator?

Sursa foto: Candidati la un job/Shutterstock.com