"Daca parintele il incurajeaza pe copil inca de mic si il va eticheta drept “inteligent”, “luptator”, “muncitor” etc., acesta va suporta altfel, ca adult, greutatile vietii sau felul in care acesta este tratat de sef la locul de munca. De cealalta parte, daca parintele va persista pe etichete de genul “nu esti bun de nimic”, “ratat” etc., copilul va dezvolta stari anxioase si depresive si va suporta mult mai greu esecul sau obstacolele vietii", considera psihologul psihoterapeut Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.

Maria Verdi afirma ca cei mici preiau temperamentul de la parinti, ceea ce le influenteaza comportamentul social si cel emotional. “Unele trasaturi sunt mai usor de gestionat, altele mai dificil. Unii copii au nevoie de mai multa atentie decat altii, altii sunt mai activi sau exploreaza permanent mediul. Este necesar sa facem diferenta intre temperamentul copilului si un comportament problema. Cunoscand temperamentul copilului putem, ca adulti, sa ne adaptam propriul comportament la nevoile copilului si sa il sprijinim in dezvoltarea lui armonioasa”, declara psihologul psihoterapeut Maria Verdi.

Parintii sunt primele modele ale copilului

Totodata, specialistul subliniaza faptul ca, in primii ani, copilul vede lumea prin manifestarile parentale, iar acesta invata totul prin imitare, invata privindu-i sau observandu-i pe ceilalti. “Este necesar ca parintele sa stie ca un copil primeste informatia din mesajul verbal si din cel nonverbal al parintilor. Copilul preia un mesaj corect cand exista armonie intre ce spunem, ce facem si ce gandim. Pana la varsta de trei ani, creierul copilului este precum un calculator care asimileaza informatie. Nu are capacitatea de procesare. Testeaza exteriorul cu toate simturile. Cand parintele tipa si loveste copilul ca pune mana la priza, dar nu-i explica ce este acolo, in realitatea lui se naste vinovatia. Cand strica sau sparge obiecte prin casa, iar parintele rade, copilul crede ca este apreciat. Intelege ca a facut o fapta buna. Va continua sa atraga atentia in acest fel”, afirma psihologul Verdi.

Adultul care creste fara limite, explica psihologul, este copilul caruia nu i s-a explicat ce este bine sa faca si ce nu este bine. Copilul, la fel ca adultul, invata numai din feedback-urile pozitive.

Copilul invata modalitatea in care parintii lui fac fata emotiilor pozitive si negative

“Memoreaza ce face mama sau tata cand este bucuroasa / bucuros, trista / trist si va folosi aceste experiente in situatiile in care se confrunta el cu emotii similare. Reactiile emotionale ale parintilor reprezinta contextul de invatare a modului de gestionare a emotiilor de catre copil”, declara psihoterapeutul.

Citeste si:

Specialistul este de parere ca cei mici au nevoie de exprimare directa, in cuvinte, a aprecierilor pozitive din partea parintilor, de genul „pentru mine, desenul tau este cel mai frumos!”, “Sunt mandru de lucrarea ta!”, „Apreciez cat esti de harnic si te felicit pentru ca vrei...!”. Ignorarea comportamentelor pozitive ale copilului de catre parinti si educatori, crede psihologul, face sa apara comportamente negative, indezirabile.

“Exprimarea emotiilor negative ale parintilor prin cuvinte urate adresate copilului este daunatoare pentru el. Copilul va ajunge sa se perceapa ca fiind incapabil, fara valoare, fara resurse si astfel, daca tot este criticat, ii lipseste motivatia sa invete comportamente pozitive. Cercetarile arata ca atunci cand parintii pedepsesc copilul, acestia au o stare emotionala negativa. Astfel, copilul va asocia starea emotionala negativa a parintilor cu pedeapsa”, continua Verdi.

In primii ani, copilul preia tiparele privind familia, femeia, barbatul, autoritatea

“Cand exista intelegere in familie, copilul creste frumos, in siguranta. Ca adult, va dezvolta relatii armonioase, inclusiv la nivel de cuplu. Daca exista tensiuni intre parinti, mama si tata se jignesc, atunci copilul, desi nu pricepe despre ce este vorba, se va orienta mai tarziu in relatii conflictuale. Ca adult, isi doreste o relatie de cuplu minunata, dar va fi umilit sau desconsiderat de partener, daca a trait acea realitate in copilarie. Si asta se intampla deoarece, la nivel de incostient, creierul lui atrage ce a invatat. De multe ori, parintii spun copiilor “esti prost ca tatal tau” sau „vei ajunge un nimeni, ca mama ta”, afirma specialistul.

Nu este blestem mai mare pentru copiii nostri, decat sa le alimentam esecurile in fiecare zi

Insultandu-i si traind intens emotional ceea ce spunem la adresa copilului, crede psihologul, nu facem decat sa improspatam activitatea retelelor neuronale care functioneaza pentru esec. Totodata, psihologul ne spune ca este foarte important sa intelegem ca, acolo unde ne orientam atentia, acolo ducem energie, iar acel aspect vom creste in copilul nostru.

“Faceti remarci pozitive, focalizati-va pe calitatile copiilor, orice fiinta umana are multe calitati. Stimulati-le creativitatea, vor ramane in contact cu resursele lor, isi vor gasi aptitudinile. Ascultati-le nevoile reale, veniti cu recompense care-i ajuta sa devina umani dar in acelasi timp, realisti si responsabili. Incurajati-i sa fie prietenosi, vor socializa, vor deveni increzatori, cooperanti. Aveti incredere in ei! Daruiti iubirea ce le-o purtati! Fiti prezenti si atenti la ei, fara a-i sufoca si a le taia aripile”, este sfatul psihologului Maria Verdi.

Sursa foto: parinti cu copil, Shutterstock