Dar este intotdeauna conflictul un lucru negativ? Sau doar abordarea noastra fata de acesta il poate face sa para de nedorit?

De la ce porneste cel mai adesea conflictul?

Una dintre greselile foarte frecvente in abordarea conflictului se refera la neconsultarea celuilalt. Daca il punem pe cel din fata noastra direct in fata faptului implinit si ii „dictam” directia, e posibil ca raspunsul acestuia fata de noi sa nu fie cel pe care ni l-am dori. In loc de „ar trebui sa facem asa”, o intrebare ca „tie cum ti s-ar parea?” sau „tu la ce te gandesti?” poate sa ne aduca mult mai aproape de celalalt.

Ca in negociere, uneori pornim in conflict cu dorinta de a-l convinge pe celalalt ca trebuie sa faca asa cum vrem noi. In schimb, un conflict e productiv pentru ambele parti atunci cand se incearca gasirea unei solutii.

De asemenea, atunci cand vorbim despre un conflict, tendinta este de a acuza si critica persoana. „Cum poate sa-mi spuna mie asta?” este reactia imediata pe care o avem. E indicat sa nu suprapunem problema cu persoana si, ca atare, sa nu proiectam asupra persoanei o vina sau o eticheta negativa. Mai degraba, e bine sa ne intrebam „Ce l-a facut sa spuna acest lucru?”. Asa vom descoperi motivul pentru care s-a declansat conflictul.

Cum abordam conflictul?

Pentru a-l aborda in mod eficient pentru ambele parti, e nevoie sa ne uitam la el in profunzime, nu doar ca la o batalie de orgolii, de tipul win – lose. In mediere, nu vorbim despre „eu am dreptate, deci el pierde” sau „el are dreptate, deci eu am fost invins”.

Citeste si:

Inainte de toate, nu exista neaparat „rau” sau „bun” in abordarea conflictului. Mai degraba, exista, in functie de persoana, moduri diferite de a raspunde, pe care este bine sa le cunoastem. Fiecare dintre noi are o predispozitie spre a aborda conflictul intr-un fel sau altul.

In orice conflict, e esential sa ii oferi celuilalt o pozitie rezonabila de pe care sa iasa din situatia generata. Daca celalalt nu vede niciun motiv pentru care ar coopera, pentru ca are doar de pierdut, atunci riscul ca el sa devina si mai agresiv, simtindu-se puternic incoltit, creste.

De exemplu, inclusiv modul de a refuza, aratandu-i celuilalt ca esti dispus sa cauti alternative, este foarte important. In loc sa spunem unui client „asta nu se poate”, e indicat ca, mai degraba, sa spunem „Pretul pe care l-am avut era in anumite conditii. Daca e cazul sa ne uitam si catre altceva, spune-mi. Putem sa modificam pretul, insa ajuta-ma sa inteleg ce iti doresti”. Deschiderea in cel de-al doilea caz este mult mai mare si reflecta un interes de a rezolva, intr-adevar, problema.

Un element important in cadrul conflictului se refera la gestionarea emotiilor. Furia, frustrarea, enervarea apar in mod inevitabil, insa cum sa nu le lasam sa stea in calea rezolvarii conflictului? Atunci cand ne raportam la emotii, e important sa nu gandim unilateral – nu sunt doar emotiile noastre in joc, ci si ale celui din fata noastra. Acest lucru nu inseamna automat sa fim de acord cu motivul care le declanseaza, insa e bine sa pornim la drum acceptand faptul ca si celalalt poate sa aiba propriile lui emotii fata de subiectul conflictului.

O bariera puternica in solutionarea conflictului tine de limbaj si metalimbaj. De exemplu, reprosurile si generalizarile de tipul „Tu intotdeauna faci asa” sau „Nu ma asculti niciodata”, precum si atacurile („Daca m-ai fi ascultat, nu s-ar fi ajuns aici”) adancesc mai mult conflictul si duc la o opozitie si mai mare din partea celuilalt.

Indiferent care ar fi cazul, conflictul este o parte esentiala in negociere – in lipsa lui, nu ar fi nevoie sa negociem. Insa, daca privim conflictul ca pe o diferenta de perceptii si opinii mai degraba decat ca pe o lupta pentru cine e cel mai puternic, atunci avem sanse sa il incheiem cu succes. In cele din urma, conflictul poate aduce la suprafata puncte de vedere valoroase, diferite de ale noastre, dar care ne pot ajuta sa ne largim perspectiva.