Placerea vinovata” de a fi un om foarte ocupat

Una dintre realitatile mediului organizational actual este ca suntem cu totii foarte ocupati. De la varf pana la baza, avem senzatia ca nu mai este timp pentru a face tot ceea ce este de facut pentru buna functionare a organizatiei. Poate fi in firescul lucrurilor ca, intr-o organizatie, specialistii sa aloce toate orele de munca pentru executia sarcinilor asa cum cum cere fisa postului lor. Insa care sunt consecintele cand si cei care au responsabilitatea de a da si mentine directia, de a gandi strategia, de a organiza munca astfel incat sa serveasca cel mai bine strategiei si obiectivelor, fac fix la fel? Ce se intampla cand cei care au responsabilitatea de a conduce intregul catre reusita, sunt tot timpul ocupati in sedinte operationale, mergand din sedinta in sedinta si/sau sunt tot timpul cu ochii pe angajati, supervizand tot ceea ce misca in organizatie? Sau cand tot ei sunt cei care cauta solutii la problemele care apar? Indiferent ca vorbim despre un manager de top sau un specialist, modul in care muncim in organizatii nu mai este unul sustenabil.

Dimpotriva, este din ce in ce mai indepartat de natura noastra umana. Mediile de lucru in care activam, pe care le-am construit impreuna si pe care continuam sa le alimentam, sunt medii in care foarte rar apucam sa finalizam toate activitatile care sunt pe lista zilnica, in care suntem frecvent intrerupti, in care participam la zeci de sedinte si discutii frecvent sterile. In aceste medii, in definitiv, ajungem sa devenim parte a multor jocuri de putere, in aceste medii, adesea, ne simtim neapreciati si valorizati, cel mai adesea fiind doar simpli executanti ai unor actiuni fara sens. In aceste medii lista de emailuri este frecvent foarte mare si oricat de mult sau de des am raspunde, pare ca nu se termina niciodata. Astfel de medii ca acestea in care activam astazi sunt medii in care ajungem seara acasa fara prea multa energie si, in consecinta, nu mai ajungem sa petrecem timp de calitate alaturi de cei dragi. In acest context: intrebarea simpla (la care merita sa ne gandim cu totii) este: Unde vom ajunge in cativa ani daca in fiecare zi continuam sa muncim in acest ritm?

Cred ca a venit vremea schimbarii, iar liderii sunt cei care pot crea cadru pentru schimbare. Ei au sarcina de a crea in organizatii medii de lucru care sa sustina invatarea si progresul,la toate nivelele organizatiilor. Iar pentru schimbare, avem nevoie de ruperi de ritm.

Citeste si:

Cand cei aflati in pozitii de conducere nu gasesc timp sa gandeasca, sa reflecteze si sunt mereu prinsi in angrenajul modurilor de operare curente, frecvent, ei sunt cei care limiteaza potentialul organizatiei. Stau in calea progresului ei. Desi au intentii bune, muncesc din greu, multi dintre ei isi sacrifica viata personala, iar acest lucru nu face decat sa consolideze un mod de conducere care poate aduce organizatia la rezultate bune pe anumite perioade de timp, insa nu o poate creste durabil, pe termen lung.
Recent, am avut o interactiune cu o mare companie, care aduna la un loc foarte multe talente si oameni recunoscuti pentru competentele lor. In interactiunea cu ei, am sesizat ca le este foarte greu sa faca un pas in spate si sa constientizeze ce fac, de ce fac ceea ce fac si cum ar putea sa actioneze diferit, atfel incat sa fie mai performanti, mai inovativi si mai buni impreuna. Exemplul lor este unul clasic. Mai devreme sau mai tarziu, cu totii tindem sa devenim captivii propriilor reusite – ajungem sa actionam exact asa cum am mai actionat, din aceeasi perspectiva- , deoarece aceasta este cea care a functionat in trecut. Daca aceasta echipa de talente ar face, intr-un demers constient, alaturi de un coach profesionist, macar un pas in spate si s-ar uita la ce au creat pana acum in business, la arhitectura organizationala, s-ar uita la tiparele de actiune, care nu le mai servesc obiectivelor de crestere si excelenta pe care si le-au asumat, ar reusi sa faca un salt imens, sa schimbe lucrurile si sa produca mult mai multa valoare adaugata organizatiei, clientilor si lor insisi. Cu toate astea, nu fac acest lucru pentru ca sunt prea ocupati. Sunt prea ocupati ca sa faca ceea ce stiu sa faca cel mai bine: sa munceasca.

“Noi muncim, nu gandim”

Astfel, nu ma pot impiedica sa nu observ ca butada comunista “noi muncim, nu gandim” a lasat si lasa in continuare urme tot mai adanci in inconstientul colectiv, iar urmele ei se vad, desigur, si in comportamentul liderilor. Nu spun ca oamenii in cauza nu ar gandi, spun ca este adanc inradacinata in mintea lor credinta ca daca am (ceva) succes in ceea ce fac si sunt cat de cat multumit este in regula sa nu ma intreb cum as putea sa fac mai bine, mai sustenabil, cu resurse mai putine sau, poate cu mai multa implinire. Cred ca a venit vremea schimbarii in leadership, iar schimbarea nu o putem genera cu aceeasi minte cu care am generat criza actuala.

In timp ce tu esti ocupat sa muncesti, sa produci, lumea se schimba, trendurile sunt altele, consumatorii, clientii vor altceva, angajatii nu mai rezoneaza cu modul in care munciti impreuna in organizatie. De aceea, le recomand atat clientilor mei, cat si potentialilor mei clienti sa-si dea timp (cel putin o ora pe luna) si sa faca un pas in spate, sa se uite cu ochi noi la business, la organizatie, la ei insisi, sa faca loc unor perspective noi si proaspete de a atinge rezultate mai mari intr-un mod diferit, de a creste durabil, dar si de a avea un impact semnificativ mai mare in mediul inconjurator. Cum suna treaba asta pentru tine? Eu zic sa incerci. Insa numai alaturi de un coach profesionist. La urma urmei, timpul este cea mai pretioasa resursa pe care o avem. Investeste o ora acum ca sa castigi luni sau chiar ani din timpul tau de mai tarziu!