A plecat la dorinta sotului sau, pentru a le oferi o viata mai buna copiilor. Nu aveau in Olanda nici rude si nici vreo oferta de munca. Au avut doar niste economii si curajul de a lua-o de la capat, pentru copiii lor , conform Revista Cariere.

“ Copiii erau mici”, ne povesteste Lavinia Tanase. “Unul avea opt luni, celalalt doi ani si jumatate. Au deschis, practic, ochii in societatea olandeza, dar am avut grija permanent sa-si aminteasca cine sunt si de unde vin. Radacinile sunt cele care ne tin prinsi de ceea ce numim identitate. De aceea imi port iile cum prind ocazia, sunt cartea mea de vizita in lumea olandeza”. “ De unde vii ? ”, e intrebata deseori iar ea abia asteapta sa le povesteasca.

“Am gasit in mine forte nebanuite, legate direct de identitatea mea romaneasca, de strabuni, de credinta lor, de ce-am invatat de la ei. Forte din structura mea interioara. Am invatat, de fapt, sa vad frumusetea lumii si mai ales, s-o admir cu ochiul mintii, cum spunea Platon”.

Citeste articolul integral pe Revista Cariere.