Alexander Hausvater crede ca rolul culturii in lume se diminueaza ca importanta. In timp ce soarbe usor contemplativ din cafea, tristetea acestui fapt se transforma in revolta. Odata cu el si cafeaua reverbereaza in ceasca. “Asa am ajuns noi oamenii, asemeni acestei cesti de cafea. Ne revoltam, daca mai avem cu ce sa ne revoltam si nu am murit intre timp, dar nu iesim din cercul cestii. Nu ne exploram artistul ce se naste in noi, ramanem in noi si apoi ne aparam cercul”, subliniaza Hausvater in timp ce nu oboseste gesticuland.

Regizorul Huasvater este in esenta un artist-fenomen al teatrului lumii

Spectacolele lui sunt intalniri cu viata, care modifica profund constiinta actorilor si provoaca publicul la un exercitiu sincer al libertatii. Intense, curajoase, vizionare, montarile sale vorbesc despre ce se intampla aici si acum, in noi si in societate, fie ca este vorba despre punerea in scena a Decameronului ori a unui text contemporan. Sunt acute si necesare. Si, mai ales, implinesc rostul teatrului, asa cum Hausvater il intelege, cel de a-l scoate pe om din inertia sa si de a-l transforma intr-o „fiinta care articuleaza” si care poarta in ea frumusetea si degradarea intregii lumi.
In 1959, Alexander Hausvater a parasit Romania, impreuna cu parintii sai, stabilindu-se, pana in 1967, in Israel – „tara inceputurilor”, si unde a absolvit Universitatea din Tel Aviv. La Dublin, unde a urmat cursuri de scriere dramatica a debutat in 1971 ca regizor cu spectacolul "Nazdravanul Occidentului" de John Millington Synge. In Canada, tara ca un „fenomen profund, pur si salbatic”, a regizat peste 150 de spectacole, in toate partile tarii, provocand mereu, socand, inventand si nelinistind. "Procesul" lui Kafka, spre exemplu, a fost montat in birourile Primariei din Winnipeg.

Citeste articolul integral pe Revista Cariere.