Intrebarea este de ce nu incearca statul sa relocheze macar parte din cei 300.000 de angajati in companiile de stat - multe dintre ele ineficiente – plus personal excedentar din administratii, catre proiecte private?

S-ar oferi pe de o parte un sprijin pentru investitorii care nu mai gasesc forta de munca, iar pe de alta parte, s-ar mai reduce cheltuielile enorme pe care companiile de stat si asa pe pierdere, le genereaza asupra bugetului de stat.


Cat de fezabila este aceasta solutie?
In opinia mea este fezabila si poate fi pusa in practica printr-un parteneriat intre guvern si principalele organizatii ale oamenilor de afaceri, precum Romanian Business Leaders sau alte organizatii membre ale Coalitiei pentru Dezvoltarea Romaniei.

In felul acesta s-ar rezolva doua dintre problemele majore pe care prezentul le aduce in discutie prin intermediul a doua zone: pe de-o parte statul care este teoretic preocupat de costul social al unor reduceri de personal in companiile de stat, pe de alta parte mediul privat care nu mai reuseste sa gaseasca personal in interiorul tarii, are costuri in crestere care le afecteaza competitivitatea si isi pune problema importului de forta de munca.

Da, pana la un punct este un argument, faptul ca oamenii au de suferit si din cauza incompetentei directorilor numiti politic in companii si evident, disponibilizarea geneaza costuri cu ajutoarele de somaj si costuri sociale. Dar in conditiile in care forta de munca din companii ar fi pur si simplu orientata spre proiecte private care nu gasesc lucratori, atunci tranzitia ar fi usoara, si reducerea pierderilor companiilor asemenea.

Al doilea agument in favoarea relocarii angajatilor din companiile de stat, tine de structura si calificarea fortei de munca din companii. Parte din forta de munca din companiile publice este mai imbatranita si solutia este pensionarea, insa o parte se constituie intr-o resursa de oameni care mai au multi ani de activitate in fata. In plus, aceasta resursa umana este in general calificata de nivel mediul spre superior, companiile de stat sunt totusi entitati cu o cultura organizationala solida si cu un standard de profesionalism astfel ca oamenii ar munci bine, daca ar fi condusi si bineinteles s-ar integra usor in proiecte private daca si-ar valorifica competentele.

Citeste si:

In conditiile in care 2,4 milioane de romani au plecat la munca in strainatate Romania a ajuns sa aiba o problema reala cu forta de munca. Investitorii care vin in Romania sesizeaza tot mai des lipsa fortei de munca si sunt nevoiti sa reloce angajati disponibili in alte judete. La o populatie activa de aproape 9 milioane, doar 6 milioane de romani au statut de angajati, restul fiind muncitori in agricultura de subzistenta, someri, freelanceri sau persoane care nu-si cauta loc de munca.

Avem deci forta de munca, dar aceasta resursa umana din diferite motive nu reuseste sa fie atrasa in activitate si ramane un cost pentru stat. De ce nu incearca statul sa aduca in activitate o parte din forta de munca care acum beneficiaza de ajutoare sociale si de somaj? Si aduc aici ca exemplu concret un business de curierat din Bucuresti care la un moment dat a identificat forta de munca din judete limitrofe Bucurestiului, carora le asigura transportul si pe care i-a implicat in activitate transformandu-i astfel dintr-un cost social pentru stat, in forta activa.

Problema fortei de munca este reala mai ales in conditiile migratiei in Uniunea Europeana, insa in Romania avem inca forta de munca disponibila care poate fi pusa la munca si care acum este – sub o forma sau alta - un cost pentru stat.

Desigur pentru asta statul (in parteneriat cu mediul de afaceri) trebuie sa iasa din inertie si sa gindeasca, sa speculeze aceasta fereastra de oportunitate generata de perioada de reviniment economic pe care Romania o traverseaza, sa stimuleze procesul, lucru care stim cu totii - nu este foarte simplu.

Si nu in ultimul rand si oamenii trebuie sa renunte la comoditate, ca sa ne exprimam delicat, pentru ca daca nu vor schimba obiceiuri vechi se vor pomeni ca ajung pietre de moara pe o piata a muncii dinamica care nu iarta si care nu tine cont de limba vorbita, ci de eficienta si de cost. Asa cum noi ne-am dus si am luat joburi in alte tari asa si la noi pot veni straini care sa faca joburile noastre, in cazul in care noi nu le vrem.