Acum cativa ani (in aprilie 2011) „zgomotul” discutiilor despre esec devenise atat de intens, incat Harvard Business Review a dedicat un intreg numar de revista esecului. Editorialul introductiv al acelei editii incepea cu o recunoastere a unui fapt: „Esecul. Suntem niste ipocriti in privinta lui. Du-te online si vei gasi o gramada de aforisme placute care sarbatoresc inevitabilul esecului si arata importanta lectiilor pe care ar trebui sa le invatam din greseli. Numai ca, in viata reala – ca si in companiile reale –, esecul este echivalent cu anatema. Ne temem de el. Il evitam. Il penalizam”.

In plus, acum stim ca nu toata lumea se afla intr-o pozitie care ii permite sa esueze cu gratie. Intr-un articol de opinie recent, publicat in New York Times, Kate Losse – (scriitoare si eseista americana, autoare a cartii The Boy Kings: A Journey Into the Heart of the Social Network despre vremea in care a lucrat la Facebook, precum si a unui eseu critic, publicat in revista Dissent, despre cartea Lean In, scrisa de COO-ul Facebook, Sheryl Sandberg, eseu in urma caruia a primit de la sefa PR-ului Facebook, Brandee Barker, care se ocupa si de campania publicitara a cartii, mesajul: „Exista un loc special in iad pentru tine”, n.tr.) – aratase ca „lucrul care nu este mentionat in marketingul facut in favoarea esecului este faptul ca nu toata lumea poate, hai sa zicem, esua cu succes”. Ea il citeaza pe un antreprenor care a avut intelepciunea sa remarce ca „aprecierea potrivit careia un lucru este sau nu este un esec este subiectiva” si arata ca situatia este determinata, in parte, de cine esti si de ceea ce ai facut inainte de aceasta experienta punctuala.

Citeste articolul integral pe Revista CARIERE.

Sursa foto: Uber Images / Shutterstock