Majoritatea salariatilor romani marturisesc ca au o relatie „strict profesionala” cu superiorii lor, in timp ce 50% dintre acestia sustin ca nu urmeaza intotdeauna directivele primite din partea sefilor.

In schimb, angajatii americani si cei marocani au declarat ca au relatii foarte bune cu managerii lor ocupand astfel primele pozitii in clasament. La polul opus se afla Germania, Spania, Italia, Anglia, Elvetia si Franta unde mai putin de 20% dintre angajati caracterizeaza relatiile cu sefii lor ca fiind bune.

Cel mai scazut procent il detine Franta, unde relatia subaltern/superior este cea mai deteriorata.
In majoritatea tarilor procentul salariatilor care au o parere proasta despre sefii lor creste odata cu inaintarea in varsta. Astfel, angajatii cu o vrasta mai mica de 35 de ani au in general o parere mult mai buna despre superiorii lor, in raport cu cei care depasesc 45 de ani. Angajatii romani, alaturi de cei englezi si polonezi pastreaza insa o opinie constanta.

La nivel global parerile salariatilor se degradeaza atunci cand vorbim de talia companiei, sustin specialistii. Angajatii din companiile mici si mijlocii (50 de salariati) au o parere mult mai buna despre superiorii lor (de la 29% la 19%), in raport cu cei din organizatiile care numara peste doua mii de salariati (de la 19% la 30%).

O ameliorare a relatiei subaltern/ superior se observa atunci cand angajatii se raporteaza la seful direct cu care interactioneaza mai mult, in raport cu managerul, numarul lor variind de la o tara la alta. Anglia si Romania au cel mai ridicat procent, fata de Statele Unite si Italia unde numarul opiniilor defavorabile ramane constant.

Citeste si:

Atunci cand relatia subaltern/superior este „strict profesionala” si predomina la nivel de companie, salariatii au tendinta de „a face dupa capul lor”, lucru ce poate fi interpretat in doua moduri conform specialistilor de la cele doua institute: fie acestia considera ca isi pot gestiona foarte bine modul de lucru ceea ce le permite sa faca ce considera ei insisi ca este bine, fie acest tip de relatie nu ii implica atat de mult conducand la o degradare a relatiei. In schimb, in cazul unei relatii de tip „amical” tendinta de a limita acest tip de comportament este mult mai ridicata, desi difera de la o tara la alta.

In cadrul organizatiilor moderne, salariatilor li se cere sa joace. mai degraba, roluri pertinente, in loc de a-si ocupa functia si atributiile implicite. In general, acest lucru solicita un nivel ridicat de implicare, autonomie si reactivitate, ceea ce presupune ca managerii trebuie sa acorde o mai mare incredere colaboratorilor sai, sa stie sa ii asculte si in acelasi timp sa le sustina ideile.

Totusi, in acest context global, tarile nu au aceeasi configuratie. In timp ce Romania si Polonia prezinta profile mai complexe care amesteca caracteristicile moderne cu cele mostenite de la regimurile comuniste, Franta se diferentiaza printr-un grad de exigenta ridicat, unde nevoia de a se remarca individual este foarte mare. La polul opus se afla managerul de tip american care prefera o relatie atat profesionala cat si amicala cu subalternii sai. Cei mai importanti factori in acest caz sunt increderea reciproca si leadership-ul, in timp ce competentele ca valoare in sine au un rol mai putin important.
In timp ce Italia se apropie tot mai mult de modelul francez, Germania, Anglia si Elvetia se afla la jumatatea drumului intre Statele Unite si Franta.

Singura tara in care statutul superiorului ramane neschimbat, aceasta fiind respectat tot timpul, este Maroc.

Studiul a fost realizat in 10 tari (Germania, Spania, Statele Unite, Franta, Italia, Maroc, Polonia, Romania, Anglia si Elvetia), in perioada 18 si 25 octombrie 2007, pe un esantion de 500 de salariati din cadrul companiilor cu mai mult de zece salariati atat din sectorul public cat si din cel privat. Exceptie au facut Statele Unite, unde numarul persoanelor intervievate a fost de 1.000.