Marile companii europene specializate in reabilitarea retelelor de gaz, care au sute de clienti in afara Romaniei, nu pot participa la licitatiile organizate la noi care au ca scop reabilitarea si modernizarea sistemelor de gaz. Chiar daca isi deschid in Romania filiale pentru a putea contracta lucrari, tot nu reusesc sa intre in competitie cu companiile romanesti.

La aceste lucrari nu au acces decit o mina de firme de la noi, foste de stat, devenite private, care servesc contract dupa contract. Anunturile pentru licitatii suna in asa fel incit criteriile nu pot fi indeplinite de orice firma care ar vrea sa participe la lucrarile respective. Si ce daca legea 212/2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului 60/2001 privind achizitiile publice spune la art. 2, alin. a) ca printre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achizitie publica se afla si „libera concurenta, respectiv asigurarea conditiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant de lucrari sau prestator de servicii, indiferent de nationalitate, sa aiba dreptul de a deveni, in conditiile legii, contractant“?

Experienta si in sistemul national

Sa luam, spre exemplu, cele doua anunturi pentru licitatii publice deschise publicate de Transgaz (operatorul sistemului national de transport al gazelor) in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 208 din 19.10.2005. Ambele cer, la capitolul conditii de eligibilitate, experienta similara. Adica „incheierea si indeplinirea, in ultimii cinci ani, cel putin a unui contract al carui obiect a fost executia unor lucrari similare in domeniul sistemului national de transport gaze naturale si a carui valoare sa fie egala sau mai mare decit 270.000 RON“, spune unul dintre anunturi. De asemenea, cifra medie anuala de afaceri pe ultimii trei ani trebuie sa fie de minimum 1.080.000 RON. Celalalt anunt cere acelasi lucru, doar sumele sint mai mari.

In calitate de autoritate contractanta, Transgaz are dreptul, legal, sa ceara o experienta similara participantilor, in valoare de cel mult suma destinata lucrarii respective. Poate, de asemenea, sa ceara o cifra de afaceri, pe ultimii trei ani, de trei ori mai mare decit valoarea lucrarii. Dar ce ne facem cu experienta similara „in domeniul sistemului national de transport gaze naturale“? Cite firme pot, oare, indeplini acest criteriu?

„E clar in neregula“

Evident ca marile companii straine, care au prestat lucrari de miliarde in tarile lor, nu se pot califica sa faca acelasi lucru si in Romania. Excluderea lor are o baza clara: nu au experienta in sistemul nostru. „Din punctul de vedere al experientei similare, solicitarea autoritatii contractante (Transgaz – n.r.) se poate raporta la valoarea estimata a contractului care urmeaza sa fie atribuit. Formularea «in domeniul sistemului national» este insa restrictiva, este clar in neregula“, spune Gelu Cazan, directorul Departamentului Legislatie din cadrul Autoritatii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP).

Citeste si:

Firmele abonate la contracte

Cine se uita peste anunturile de atribuire (acelea prin care este anuntat cistigatorul licitatiei) a lucrarilor publice de la Transgaz, din ultimele luni, va gasi, in mod obsesiv, numele acelorasi societati. SC PETROCONST SA din Constanta, SC INSPET SA Ploiesti, SC AMARAD SA Arad sint citeva dintre ele. Firmele iau contracte singure sau, de multe ori, chiar impreuna. Petroconst este aceeasi firma care a concesionat terenul pentru parcul Aqualand din Constanta si care a venit cu banii pentru proiect, scria „Adevarul“ la 31 octombrie 2002. De altfel, Dumitru Cilibia, proprietarul, este „membru de vaza al organizatiei PSD Constanta, pe listele careia a candidat pentru un mandat de senator la ultimele alegeri generale. De asemenea, Cilibia detine si controlul firmei Aqualand, prin care Primaria Constanta deruleaza pe bani publici controversatul proiect cu acelasi nume. In societatea Aqualand, el este asociat cu Sorina Moscu Hartolomei, personaj care apare in mai toate consiliile de administratie ale firmelor clanului Mazare. De altfel, Cilibia e cunoscut ca fiind unul dintre apropiatii lui Radu Mazare, primarul orasului-port“, scria „Evenimentul zilei“ in iulie 2005.

Interesant si faptul ca, in raportul bancii Romexterra pe 2004, SC Inspet SA facea parte din actionariat, cu 2,5%, alaturi de sindicalistii de la Petrom, condusi de Liviu Luca.

SC Amarad SA a fost acuzata de presa ca a construit vreo trei sali de sport (dintre acelea ale lui Adrian Nastase), care ulterior s-au dovedit a fi pline de fisuri, si ca este una dintre firmele care capusau Petrom SA. •

Ce spun Transgaz si MEC

Initial, Ioan Rusu, directorul Directiei Tehnice Dezvoltare, din care face parte Serviciul Licitatii, ne-a dat un raspuns dezarmant. „Da’ ce, vorbim asa, oricine cu oricine despre licitatii? Sunati la relatii cu presa!“. Dupa mai multe ocoluri, cei de la Presa ne-au trimis tot la Rusu, pentru ca „dinsul stie cum e cu licitatiile“. La raspunsul nostru, ca de acolo am fost trimisi aici, ni s-a spus sa asteptam legatura cu Liviu Pintican, director general adjunct al Transgaz. Unde suna ocupat. L-am cautat si pe Florin Muntean, directorul general al Transgaz, care ne-a raspuns, sec, ca nu doreste sa comenteze nimic, ca stie ca am mai sunat si sa vorbim cu biroul de presa de la Ministerul Economiei si Comertului (MEC). De unde ni s-a spus sa vorbim la Transgaz, ca nu MEC organizeaza licitatiile pentru aceasta firma, care trebuie sa raspunda pentru actiunile sale. Fireste, a doua zi, Florin Muntean n-a fost de gasit, iar MEC a tacut in continuare.