Zicala “marimea conteaza” se aplica cum nu se poate mai bine in industria produselor fainoase. Reteaua extinsa garanteaza venituri in crestere, in conditiile in care pretul nu poate urca prea mult. Intocmai ca luptatorii de sumo, principalii jucatori iau in greutate ca sa isi “demoleze” adversarii. Asa se face ca Vel Pitar si Boromir s-au luptat la sfarsitul lunii ianuarie pentru cumpararea unui jucator de talie medie din Slobozia, Morarit Panificatie Ialomita.

Miscarea face parte dintr-un lung sir de achizitii ale celor doi concurenti, care in ultimii ani au inghitit cam tot ce era de vanzare in domeniu. Boromir si-a adjudecat in final “tinta” cu 4,4 milioane de lei (1,2 milioane euro). “Daca se vor mai ivi astfel de ocazii, voi continua sa cumpar, desi imi propusesem sa ma opresc”, spune Constantin Boromiz, patron si director general al societatii. Grupul Boromir a cumparat de-a lungul timpului o serie de fabrici de paine si mori in toate regiunile tarii si a inceput sa dezvolte si o retea de magazine proprii.

Perdantul licitatiei, Vel Pitar, este controlat de fondul de investitii Broadhurst. Siminel Andrei, presedintele fondului, justifica lipsa de interes pentru continuarea licitatiei: “Este o fabrica veche si nu corespunde cerintelor europene; este mai ieftin si mai sanatos sa facem o fabrica noua, care sa nu aiba probleme in viitor. Am decis sa cumparam un teren pentru aceasta investitie”. Vel Pitar a preluat in ultimii ani fabrici de paine din Bucuresti, Bals, Targu Jiu, Iasi si Pitesti.

Cei doi grei nu sunt singuri pe piata achizitiilor din sectorul de morarit si panificatie. Com Agro Pan, holdingul fostului arbitru international Adrian Porumboiu, detine fabrici de paine in mai multe orase din Moldova. “Voi continua extinderea retelei de societati de panificatie din cadrul grupului. In business-ul asta te bazezi pe rulaj”, arata Porumboiu.

Cei trei grei, Boromir, Vel Pitar si Com Agro Pan, s-au confruntat anul trecut pentru cumpararea societatii Plevnei din Bucuresti. Societatea, privatizata prin Mebo, are spatii de productie pe langa complexul Orhideea, zona unde pretul terenului depaseste 250 de euro pe metrul patrat. Reprezentantii PAS au cerut atunci un pret prea ridicat, fapt care a dus la inghetarea discutiilor. Intr-o situatie similara se afla si firma Spicul, care are unitati de productie situate central, pe suprafete extinse, ceea ce le face interesante pentru investitiile imobiliare.

Ambele societati au ratat valul de achizitii din ultimii ani, dar au un nume in panificatie si filiere formate in Bucuresti. Extinderea retelei nu este singura optiune la cresterea profiturilor. Dupa ce a cumparat un jucator din Targu Mures, Loulis s-a oprit din achizitii. Strategia grupului pare sa fie reducerea costurilor, in conditiile in care la nivel national exista o capacitate excedentara de procesare de 50%, potrivit patronatului Rompan. “Loulis nu are planuri de extindere prin achizitii/preluari de companii mici si mijlocii in 2006 in Romania, insa nu exclude o astfel de varianta pe termen lung. In prezent insa, ne vom concentra pe consolidarea business-ului existent”, arata Nikolaos Voudouris, presedinte Loulis Romania.

Grupul, cel mai mare din Balcani, potrivit propriilor estimari, studiaza in prezent perspectivele pietei din Ucraina, potrivit presedintelui Loulis Group, Konstantinos Loullis.

Potrivit reprezentantilor Dobrogea, nici grupul constantean nu intentioneaza in viitorul apropiat sa cumpere jucatori mai mici de pe piata interna. Cum aderarea va aduce mari jucatori europeni, producatorii nostri nu au alta sansa decat sa ia cat mai repede in greutate.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=22935&shift=1