In prezent, doar aproximativ 9.000 de oameni mai sunt salariati ai ArcelorMittal Galati, fata de peste 27.000, cat avea Sidex in 2001, inainte de privatizare. Nu exista insa garantii ca numarul muncitorilor se va mentine la acest nivel, sindicalistii vorbind despre faptul ca ar putea fi initiate noi programe de autodisponibilizari sau chiar concedieri colective.

Cea mai consistenta parte a autodisponibilizarilor s-a facut in primul an de dupa privatizare, cu sprijinul Executivului care a acordat plati compensatorii prin Ordonanta de Guvern. Au urmat apoi mai multe serii de autodisponibilizari stimulate exclusiv din fondurile companiei.

Programele de acest fel au continuat. Astfel, pana in 2006 au existat cinci scheme de plecari voluntare, combinatul ajungand sa numere atunci 16.000 de salariati. Un an mai tarziu, in 2007, compania siderurgica care cumparase Sidex ajunsese la 14.000 de angajati, aproape jumatate fata de cat numara in toamna lui 2001, la privatizare. Astfel de masuri au fost luate si in 2008, cand alti 1.000 de siderurgisti au ales salariile compensatorii, iar istoria s-a repetat si in 2009. Atunci s-a inregistrat si o perioada critica pentru ArcelorMittal si salariatii de aici.

Inchiderea Uzinei Cocso-Chimice din acel an a insemnat deschiderea unei noi scheme, aplicata in special pentru cocsari. Au ales insa sa plece si alti angajati ai combinatului. In plus, in aceeasi perioada, administratia combinatului i-a trimis pe toti cei 12.600 de angajati in somaj tehnic, pentru o perioada de cate 10 zile, prin rotatie.

Doar 9.500 de angajati cu contract la ArcelorMittal

Pana la sfarsitul anului, in combinatul de la Galati mai erau doar 9.500 de oameni care aveau contracte cu ArcelorMittal.

Astfel de procese s-au oprit pe parcursul anului 2010, dar au revenit in 2011. Noul program de plecari a fost cel care redus numarul angajatilor combinatului siderurgic galatean la 9.000.

In prezent, informatii din zona sindicala arata faptul ca ArcelorMittal si-ar putea reduce din nou numarul de angajati. De aceasta data sunt insa luate in calcul doua variante. Astfel, pe langa deschiderea unei noi scheme de plecari voluntare este analizata si oportunitatea concedierilor colective - primele de dupa privatizare - sau o combinatie intre cele doua solutii, dupa cum au anuntat liderii sindicali.

Citeste si:

Oficialii ArcelorMittal Galati nu au comentat aceasta situatie, insa au vorbit despre un studiu realizat de catre companie legat de planificarea fortei de munca.

"ArcelorMittal Galati continua si accelereaza proiectul sau de planificare a fortei de munca. Acesta va stabili nevoile reale de personal pentru diverse sectoare de productie. Masura este luata pentru a mentine competitivitatea combinatului, pentru a imbunatati productivitatea si pentru a reduce costurile fixe", a spus Dorian Dumitrescu, purtatorul de cuvant al companiei, declaratia acestuia venind in contextul in care angajatii de la fosta uzina de piese de schimb (UPSRS) au fost transferati in alte sectoare, activitatea de aici fiind restransa.

„Vor pleca circa 1.000 de siderurgisti”

Sindicalistii sustin ca ratiunile acestui studiu au legatura cu un val de disponibilizari sau autodisponibilizari.
"In cel mai fericit caz, vor pleca circa 1.000 de siderurgisti", a declarat Gheorghe Tiber, liderul sindicatului Solidaritatea de la ArcelorMittal.

O opinie similara au si reprezentantii sindicatului Siderurgistul, care s-au aratat ingrijorati de aceasta ipoteza si au cerut stoparea acestui demers, cu atat mai mult cu cat este realizat fara consultarea sindicatelor.

In situatia in care aceste masuri vor fi adoptate, salariatii vizati ar trebui sa primesca compensatii banesti cuprinse intre 16.000 si 20.000 de lei, la care s-ar adauga intre 6 si 12 salarii, potrivit contractului colectiv de munca. Sumele sunt mai mici decat cele oferite in cadrul schemelor de plecari voluntare. In etapa disponibilizarilor de anul trecut, siderurgistii care au parasit locurile de munca au incasat compensatii cuprinse intre 15.000 si 30.000 de lei, plus 8, pana la 24 de salarii.

Combinatul Sidex Galati a fost privatizat in noiembrie 2001, fiind cumparat de catre compania anglo-indiana LNM Holdings NV, devenita ulterior ArcelorMittal. Valoarea tranzactiei a fost de 70 de milioane de dolari, platita in mai multe rate si care a inclus angajamente din partea cumparatorului pentru realizarea unor investitii de 350 de milioane de dolari in diferite sectoare, in special in cele care tin de protectia mediului. In plus, la privatizare, masura concedierilor colective a fost interzisa de catre statul roman in primii cinci ani de dupa preluarea combinatului.

Privatizarea a fost una controversata, vorbindu-se despre faptul ca atunci cand a fost administrata de catre stat compania ar fi produs pierderi de un milion de dolari pe zi, din cauza firmelor-capusa. La doi ani de la perfectarea tranzactiei, combinatul a inceput sa inregistreze profit fara eforturi investitionale majore. Acest lucru s-a intamplat pana la aparitia crizei economice, cand ArcelorMittal Galati a anuntat ca inregistreaza pierderi importante. Compania a decis totusi sa continue investitiile, alocand pentru refacerea unui furnal de pe platforma siderurgica peste 80 de milioane de euro, o suma mai mare decat cea cu care achizitionat intreg combinatul.