Industrie grea, tehnologie si comunicatii, energie, farmaceutice, productie de automobile, imobiliare, banci sau retail. Simpla enumerare a acestor domenii trece in revista activitatile considerate motorul economiei nu numai in Romania, ci oriunde in lume.

Dar, cum e sa conduci un astfel de mamut? In primul rand, vezi lucrurile din perspectiva unui strain. Asta, pentru ca nu mai exista nici o companie romaneasca printre cele care conteaza in economie. Cu o singura exceptie, stefan Gheorghiu, directorul general al Europolis, cel mai mare fond de investitii imobiliare de pe piata romaneasca, restul multinationalelor si-au numit in fruntea reprezentantelor autohtone manageri alesi si culesi dupa rezultatele prin care s-au remarcat pe alte piete. si, de multe ori, in alte domenii.

Fiecare dintre managerii firmelor care in 2005 au realizat cele mai mari cifre de afaceri in domeniile in care activeaza are o reteta diferita de management. Dar si situatia in care se aflau companiile in momentul in care acestia au venit la conducere difera. Doua dintre ele, Petrom si RomTelecom, erau in situatii dificile.

In primul caz, scurgerile de bani catre buzunarele diferitelor grupuri de interese trebuiau identificate si eliminate, activitatile ineficiente vandute sau inchise, iar schema de personal restransa semnificativ.

In cel de-al doilea caz, pe langa pierderi masive, RomTelecom isi atrasese faima de a fi unul din furnizorii de servicii care isi trata prost clientii. Telefonia fixa e pe duca, iar daca nu stii sa iti pastrezi nici clientii care ti-au mai ramas, ai facut degeaba bani pe spatele lor. Sidex tocmai isi incheiase procesul de restructurare si avea nevoie de investitii in modernizare. In cazul Dacia, sosirea lui François Fourmont a coincis cu demararea proiectului Logan si transformarea uzinei pitestene intr-un producator auto de talie internationala.

Experienta acumulata de fiecare in situatii asemanatoare pare sa fi fost reteta redresarii situatiei in care se aflau companiile. Sau, dupa caz, a intrarii intr-o noua etapa. “Am mai vazut asa ceva. Parca ar fi AT&T in anii ‘60”, a fost primul lucru pe care si l-a spus James Hubley cand a ajuns la RomTelecom. Faptul ca a lucrat multi ani la AT&T, cel mai mare operator de telecomunicatii american, si a repus pe picioare Cesky Telecom, fostul monopol din Cehia, a contat in cazul directorului general al RomTelecom.

François Fourmont cunostea foarte bine Romania, pentru ca postul sau de la Auto Chassis International, filiala a grupului Renault, il obliga la drumuri dese in Romania, la Dacia. “Stiam la ce sa ma astept si nu am avut nici un fel de surprize”, spune acesta.

Cat despre Patrick Gelin, el a venit de la filiala Société Générale din Marea Britanie si de pe aceeasi pozitie. Daca stefan Gheorghiu, de la Europolis, si K.A.P. Singh abia au fost numiti recent pe posturi, pentru ceilalti, care sunt deja de patru sau cinci ani in functie, anul integrarii ar putea coincide cu relocarea intr-o alta tara.

Cu o singura exceptie, James Hubley, care trebuie sa castige pariul implementarii unei infrastructuri de noua generatie la RomTelecom, proces care nu se va incheia mai devreme de doi ani. Sau, exista si varianta pe care a ales-o François Oliver. Cand a fost sa plece de la Carrefour, a ales tot Romania. si s-a transferat la concurenta.

9,5 miliarde de euro

reprezinta valoarea cumulata a veniturilor realizate de cei opt lideri de piata anul trecut. Cu alte cuvinte, aproape o zecime din PIB-ul Romaniei

La carma navei amiral a telecomunicatiilor James Hubley si-a fixat un pariu pe trei ani

Poate ca nu ar fi ajuns niciodata pana in Carpati, in saua Harley-ului, daca SUA nu ar fi decis in anii ‘60 sa inchida uzinele navale si sa fabrice vapoare in Japonia. “Nu as putea sa traiesc acolo”, si-a spus studentul la constructii navale James Hubley. Asa ca a ales telecomunicatiile. In 2003, cand a venit la carma RomTelecom, nava amiral a telecomunicatiilor romanesti plutea in deriva prin ape tulburi si ameninta sa se scufunde.

Citeste si:

A petrecut multi ani in diverse pozitii de management la cel mai mare operator de telefonie fixa din America, AT&T. Ironia sortii, a fost numit in 1987 director financiar al diviziei din Japonia, unde mai tarziu a devenit presedinte. Filosofia sa de management poate fi rezumata in cuvintele “results with no surprises” (rezultate fara surprize). Actionarul majoritar al RomTelecom, OTE, l-a chemat pe Hubley sa aduca pe linia de plutire compania, dupa ce a reusit acest lucru cu un alt fost monopol, Cesky Telecom, pe care l-a condus intre 1995 si 2000.

“Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult in RomTelecom e lentoarea cu care se pun in aplicare deciziile. Parca ar fi un tanc petrolier urias pe care comandantul ordona “opriti motoarele!” si peste douazeci de minute nava e la doua mile departare”, spune el. “Dar asta se intampla in orice organizatie foarte mare”.

De aceea, spune Hubley, “sa reduci e intotdeauna cea mai grea decizie de management”. seful de la RomTelecom pune insa sanatatea financiara inainte de toate. Altfel nici nu ar fi reusit sa transforme pierderile pe care le genera operatorul in peste 18 milioane de euro profit, realizat in primul trimestru al acestui an.

“Ca profitabilitate incepem sa ne apropiem de ceilalti operatori de linii fixe din Europa de Vest”. Pentru a reusi pana la capat, Hubley trebuie insa sa transforme RomTelecom din operator de telefonie fixa clasica in furnizor de servicii de internet si multimedia.

“Cred ca, in doi sau trei ani, vom avea o retea de ultima generatie complet operationala”, spune el. Semn ca i-a convins pe actionari sa investeasca in asa ceva, dincolo de neintelegerile cu autoritatile.

Reteta “energizanta” a lui Roberto Musneci

Seful GlaxoSmithKline a restructurat afacerile companiei

“Am venit in Romania in octombrie 2001, cu un contract de un an si jumatate. si am ramas aici”, isi aminteste Musneci zambind. “Imi place pentru ca poti face multe, poti schimba lucrurile cu resurse putine. Iar afirmatia este valabila si in afaceri”.

Fata de Londra, unde statuse mai multi ani, era o schimbare radicala. “Acolo, indiferent ce voiai sa faci, cineva facuse deja acel lucru inaintea ta... totul era deja inventat. Aici, oportunitatile sunt mult mai numeroase”, crede el.

Cand a acceptat postul din Romania, Musneci avea in spate zece ani de experienta in industria farmaceutica. Inca de la inceput, si-a concentrat atentia pe dezvoltarea Europharm, un proces care a insemnat reasezarea diviziilor de productie, distributie si farmacii.

“Cand am venit aici, pierdeam bani”, relateaza Musneci. Sta rezemat comod in fotoliu si din atitudinea sa degajata se vede clar ca situatia s-a imbunatatit. Mai ales ca, din 2003, Romania a devenit centrul din care italianul de 43 de ani administreaza afacerile GlaxoSmithKline, una dintre cele mai mari companii de medicamente din lume si cea mai mare din Romania, in 14 tari din sud-estul Europei. In total, afaceri care valoreaza peste 400 de milioane de dolari.

Toate activitatile companiei sunt profitabile, si atat de atractive pentru concurenta, incat anul trecut divizia de farmacii a fost vanduta catre A&D Pharma, suma vehiculata in piata fiind de zece milioane de euro. Luna trecuta, pe piata au aparut zvonuri ca si divizia de distributie ar putea fi vanduta.

“Astfel de decizii se iau la nivel central. Romania este singura tara unde avem activitate de distributie, dar am restructurat activitatea, este un business profitabil si am folosit acest model pentru a inlesni accesul pacientilor la produse inovatoare”, precizeaza Musneci.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=24055&shift=1