Daca luam in calcul pierderile din exploatare (activitatea curenta a intreprinderii), aproximativ 37% din companiile din esantion au inregistrat cel putin un an de pierderi, iar 12% au avut pierderi in cel putin trei ani. Mai jos, ponderea companiilor care au inregistrat pierderi intre 2008 si 2012, timp de:

"Este un lucru comun, «the new normal», sa vorbim de pierderi in vreme de criza. Lipsesc insa analizele care sa arate dimensiunea exacta a fenomenului.Spre exemplu, cat de mare este segmentul companiilor care inregistreaza pierderi mai multi ani la rand. Este ceea ce ne-am propus sa descoperim prin studiul nostru, acum, cand se implinesc cinci ani de la declansarea oficiala a crizei economice globale", arata Adrian Luca, directorul TPS.

In opinia sa, faptul ca aproximativ una din doua companii din esantion a raportat cel putin un an de pierdere, aproximativ una din patru companii ramane ("merge") pe pierderi timp de doi ani, iar aproximativ una din sase companii – timp de 3 ani constituie, fara indoiala, un factor major de risc in primul rand pentru compania respectiva, dar si pentru pentru mecanismul economic in general. In teorie cel putin, nu este natural (sustenabil) ca o companie sa functioneze in pierdere ani la rand. Intervin forte externe - cum ar fi Fiscul - dar, cel mai repede, forte interne (sub presiunea actionarilor) care, in final, duc la restructurarea pe baze sanatoase a afacerii respective, astfel incat aceasta sa genereze castiguri si nu pierderi.

Insa, multe din companiile care au raportat pierderi unu - doi ani fac eforturi si reusesc sa se redreseze, contrazicand astfel cliseul ca pierderile sunt "folosite" ca forma ascunsa de "finantare". In ceea ce priveste diferente intre comportamentul companiilor cu actionar majoritar rezident (numite mai departe "rezidente" - in numar de 1.096, in esantionul nostru de lucru) si cele cu actionar majoritar nerezident ("nerezidente" - in numar de 8882). Iar rezultatele nu sunt surprinzatoare.

Citeste si:

Asadar ponderea "nerezidentilor" care inregistreaza pierderi este in medie dubla fata de ponderea "rezidentilor" cu pierderi.

In analiza TPS, se mentioneaza ca raspunsul la aceasta diferenta trebuie cautat in principal la nivel global, in conditiile in care autoritatile fiscale din intreaga lume au pus ochii pe asa-numitele structuri fiscale agresive prin care grupurile de companii, in special cele multinationale, reusesc sa evite (partial) plata taxelor, prin erodarea bazei de impozitare si transferul profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting – BEPS, dupa formula consacrata de grupul OECD).

Or, in cazul economiei romanesti, este un fapt ca aceasta este dominata de grupuri multinationale, iar acestea sunt mai bine echipate cu structuri fiscale bine consolidate prin care ajung sa plateasca un nivel "optim" de taxe. "Sigur ca acesta realitate nu trebuie citita ca un proces de intentie - este un obiectiv natural al companiilor (si nicio autoritate fiscala nu poate nega acest lucru) de a cauta optimizarea fiscala, mai ales intr-o perioada dificila. Cu atat mai mult cu cat companiile nu ezita sa raporteze si marje mari de profit, atunci cand reusesc sa se redreseze", se arata in analiza.

In continuare, daca tinem cont doar de indicatorii rezultati din afacerea de baza, vedem o diferenta mai pronuntata "operational-net" in cazul nerezidentilor, care nu se regaseste insa si in cazul rezidentilor. Apoi, nerezidentii pierd teren la profitabilitate operationala pana la 5%, dar recuperaza la "marja peste 5%". Tendinta de scadere a ponderii companiilor care raporteaza profit "sanatos" vine sa arate inca o data dificultatile mediului de afaceri.