Desi in expansiune, piata francizelor din Romania este inca la un nivel redus de dezvoltare spre deosebire de statele unde fenomenul a luat amploare cu mult timp in urma. Astfel, in Romania exista in jur de 210 retele in franciza, iar din datele CHR Consulting, la nivelul lunii martie anul curent, cifra de afaceri generata de acestea se ridica la 800 de milioane de euro, cu 12% mai mult fata de prima jumatate a anului anterior. Aceasta in conditiile in care in Statele Unite ale Americii, spre exemplu, cifra de afaceri totala a retelelor de franciza se ridica la 800 de miliarde de dolari, iar in statele UE este de aproximativ 400 de miliarde de euro.

Potrivit datelor IMO Group, in tara noastra se deschid in medie patru noi francize pe luna, in vreme ce in Statele Unite ale Americii apare o noua franciza la fiecare 17 minute.

Dezvoltarea retailului

Pina acum, cele mai cautate francize au fost cele din domeniul retailului si al comertului, ponderea acestora ajungind la aproximativ 56% din numarul total de francize. De asemenea, 23% dintre francize vizeaza diferite servicii, in vreme ce 16% din piata este ocupata de segmentul fast-food. Totodata, 5% dintre afacerile luate in franciza sint marci de cafenele.

In ceea ce priveste provenienta acestora, reprezentantul IMO Group estimeaza ca la finele acestui an 25% dintre noile francize vor fi romanesti. Restul pietei va fi impartit intre afacerile la cheie ce isi au originile in statele din Uniunea Europeana (35%) si in cele americane.

Cele mai asteptate tipuri de francize

Chiar daca nu se poate vorbi despre piete prea aglomerate in franciza „deoarece in general francizele sint afaceri cu specializare de nisa“, dupa cum spune Eugen Driga, Senior Consultant IMO Franchising Group-IMO Advertising Consultanta si Brokeraj francize, exista francize care trebuie sa faca fata unei concurente mai acerbe decit altele, riscurile de nereusita fiind implicit mai mari. „Am putea spune generic ca domeniul fast-food sau al restaurantelor in franciza intra pe o piata ocupata, in timp ce ingrijirea batrinilor este o piata neocupata“, explica Eugen Driga.

Cu toate acestea, ideea de afacere in franciza presupune ca aceasta are o componenta unica, care o diferentiaza de celelalte din aceeasi categorie. „O noua retea de fast-food trebuie sa ofere ceva diferit ca sa aiba succes. De pilda, produsele Piadineriei DrGusto, franciza recent intrata in Romania, contin ingredientele ce se gasesc in pizza si sint ambalate intr-o clatita speciala care pe departe seamana cu lipia de la shaorma.

Puii serviti de Barcello grilled chichen, franciza sud-africana, sint stropiti cu o substanta secreta de inspiratie portugheza si au cu totul alt gust decit la KFC sau la Southern Fried Chicken“, mai explica Driga. De asemenea, Adriana Gioada, Franchise Recruitment Dept. brokerage&legal Director, la CHR Consulting, sustine ca „dezvoltarea preponderenta a sistemelor de franciza s-a manifestat in sectorul retailului si al serviciilor. Pe de o parte, nivelul investitional al francizatilor este mai mic decit in cazul altor sisteme, iar pe de alta parte, pentru ca masa critica de potentiali consumatori careia se adreseaza afacerea este mult mai mare“.

Profituri moderate, dar sigure

Desi mai sigura decit alte tipuri de afaceri, o franciza nu-l imbogateste pe francizat peste noapte. De altfel, profiturile sint chiar moderate, francizorul fiind cel ce dimensioneaza marimea profitului persoanei francizate. Sau, altfel spus, pretul platit de francizat pentru faptul ca primeste o afacere la cheie cu riscuri foarte mici este tocmai imposibilitatea de a obtine venituri exorbitante. „De regula, profilul francizatului este cel al unei persoane care este dispusa sa isi asume un risc moderat“, sustine Driga.

Citeste si:

Cu toate acestea, exista afaceri mult mai profitabile decit altele. Acestea sint insa in general dedicate celor care pot suporta investitii considerabile. Spre exemplu, una dintre afacerile in care cistigurile francizatului pot fi peste medie sint hotelurile cu patru stele care beneficiaza deja de un renume in rindul publicului. In acest caz, taxele anuale se ridica la minimum 30.000 de euro, putind ajunge pina la 100.000 de euro.

In aceeasi categorie intra si constructiile de cladiri de birouri cu multe etaje in care francizorul ofera planurile, sistemele de executie si absolut toate prefabricatele.

Durata negocierilor

Negocierile dintre francizor sau master francizat dupa caz poate dura de la o saptamina pina la doi ani. Daca totul se misca foarte repede nu este insa neaparat un semn bun. Exista si francizori care, in dorinta de a-si dezvolta foarte rapid reteaua, sint mai putin selectivi. Dar si riscurile sint mai mari in acest caz. „Francizorii la inceput de activitate sau cei neonesti pun mai putine conditii pentru a avea o retea cit mai repede. Acest lucru se razbuna prin neselectarea francizatilor realmente potriviti pentru dezvoltarea afacerii“, explica Driga. Potrivit acestuia, in medie, tratativele cu un francizor serios dureaza aproximativ doua-trei luni, in vreme ce francizatii care doresc sa preia o marca internationala pot astepta pina la doi ani. „Retelele internationale puternice sint extrem de exigente. Cu alte cuvinte, conteaza care este strategia globala a marcii respective“, mai spune consultantul IMO.

Una din cinci francize – un esec

Spre deosebire de o afacere construita de la zero, ale carei sanse de reusita in primii trei ani de viata sint estimate in medie la 30%, riscurile pe care un agent economic si le asuma devenind francizor se reduc semnificativ. Si aceasta pentru ca beneficiaza din partea francizorului atit de know-how, cit si de instruire, asistenta si publicitate nationala. Mai mult, are marele avantaj ca produsul sau serviciul respectiv este deja bine cunoscut publicului-tinta. „Rata de insucces intr-o afacere francizata este de sub 20%, iar din aceste esecuri, jumatate se datoreaza sprijinului insuficient sau ineficient pe care francizorul il acorda dupa demararea afacerii“, sustine Driga.

Ce duce la faliment

Una dintre capcanele in care poate cadea un potential francizat consta in orientarea catre acele francize pentru care francizorul nu percepe taxa de intrare sau aceasta este mult mai mica fata de preturile vehiculate in piata. „Francizorii incepatori – si cei romani sint in aceasta categorie – subestimeaza in general costurile pe care le au de platit pentru a sprijini permanent francizatul. De asemenea, lipsa unui fond colectat de la francizati pentru reclama globala a brandului ne arata ca respectivul francizat nu va putea promova marca la nivelul la care francizatii se asteapta“, explica reprezentantul IMO.

In ceea ce priveste francizele internationale, cele mai riscante sint in general cele care nu s-au adaptat la piata autohtona. Astfel, o taxa de intrare neadaptata pietei romanesti sau un francizor care nu cunoaste foarte bine piata pe care doreste sa patrunda si nu este flexibil in ceea ce priveste costurile ar trebui sa ridice semne de intrebare potentialilor francizati.

Totodata, un alt lucru care poate conduce la faliment se refera la neadaptarea strategiilor de marketing si management la nivelul culturii de organizare din tara noastra, la fel ca si luarea unor decizii intirziate in urma reactiilor venite din piata.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=4606&art=218&cHash=3f1aabe3b0