Prin introducerea noului sistem de calcul al pretului la gaze, operatorii sistemelor de distributie, transport si inmagazinare a gazelor naturale vor primi in plus, fara a face vreun efort pentru aceasta, o suma de aproximativ 800 de milioane de dolari in primul an de la aplicarea noului sistem de preturi, sustine Uniunea Nationala a Patronatului Roman (UNPR), intr-un comunicat.

Noul sistem de calcul al preturilor la gaze a fost implementat de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), incepand cu data de 1 aprilie 2005.

Acest sistem se va mentine pe o perioada de trei ani, timp in care venitul calculat prin insumarea unei taxe fixe (pe care o vor plati toti consumatorii in functie de cantitatea anticipata care va fi consumata pe o perioada de un an) si o valoare reglementata a pretului propriu-zis al gazelor va fi corectat cu rata inflatiei, dar si corelat cu preturile internationale. Cele 800 de milioane de dolari, care constituie taxa fixa pe care o vor plati abonatii sistemelor de transport si distributie a gazelor naturale, indiferent daca au sau nu consum de gaze, se formeaza prin insumarea unei serii de date. Este vorba despre circa doua milioane de consumatori casnici cu consumuri de pana la 2.400 de metri cubi pe an, care platesc fiecare 4.500 de lei pe zi, adica un total de 57,6 dolari pe an, ceea ce, aplicat la numarul total de abonati casnici, inseamna peste 115 milioane de dolari pe an. Mai trebuie luati in calcul cei 250.000 de consumatori cu consumuri intre 2.400 de metri cubi pe an si 12.500 de metri cubi pe an, care platesc 12.000 de lei in fiecare zi, ceea ce inseamna alte 38 de milioane de dolari pe an.

Sisteme de distributie construite de straini pe banii romanilor

Citeste si:

Tinand cont si de consumatorii industriali mici si medii, se mai aduna inca aproximativ 114 milioane de dolari, iar in final, marii consumatori din industrie sunt obligati sa plateasca o taxa de inmagazinare pe fiecare metru cub de gaz, in valoare de 4.935 lei pe zi, ceea ce raportat la un consum mediu de 500.000 de metri cubi pe zi (este posibil ca aceasta cifra sa fie sub consumul efectiv) inseamna inca 520 - 600 de milioane de dolari pe an. In cazul acestor consumatori, beneficiarii taxei fixe sunt societatile de inmagazinare a gazelor naturale.

Oricum, beneficiarii principali ai acestor venituri, sau dupa ANRGN, "plafoane de venit", sunt in principal societatile de distributie recent privatizate, Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, care au 97 la suta din piata de distributie de gaze.

De remarcat ca, in afara acestor preturi fixe, se va urma o politica de crestere a preturilor gazelor naturale domestice, de la 60 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, pana la 105 dolari pentru 1.000 de metri cubi, acest lucru fiind generat de necesitatea de a alinia pretul gazului romanesc cu cel de pe pietele internationale.

Important este faptul ca acest "moment zero" in sectorul gazelor naturale, de la care incepe alinierea preturilor, aduce multi bani operatorilor abia privatizati si, in consecinta, concernelor care au castigat cele doua mari societati de distributie. Cu acesti bani, in fond banii consumatorilor romani, investitorii straini vor dezvolta sistemele de distributie conform contractelor de privatizare, fiind avantajati clar de noul sistem de tarifare.