Desi 2004 a fost un an dificil, caracterizat de cresterea preturilor mondiale ale carnii de toate tipurile, in Romania s-au produs 175 de mii de tone de mezeluri, cu 13% mai mult decat in anul precedent. Preturi in permanenta crestere si putere redusa de cumparare – acestea sunt, in principal, particularitatile pietei romanesti de mezeluri. Fortati de aceasta realitate, dar si de importurile ieftine din tarile vecine, procesatorii au recurs, de multe ori, la singura cale de supravietuire intrezarita: substituirea celui mai costisitor component, carnea. Numai ca, o data cu pretul s-a redus si calitatea nutritiva a produsului.

„De cativa ani, aceasta tendinta este pe cale de a fi abandonata, cei care vor sa existe pe piata realizand ca, fara calitate, afacerea nu are viitor. Guvernul a inteles situatia, a redus unele taxe vamale si ne-a facilitat astfel accesul la materie prima de nivel european. Consecinta: calitatea si valoarea biologica a mezelurilor noastre s-a imbunatatit vizibil“, ne spune Mihai Visan, director executiv la Asociatia Romana a Carnii (ARC). Imbunatatirea calitatii mezelurilor romanesti a avut ca efect, printre altele, reducerea drastica a importurilor, acestea ajungand, anul trecut, la sub 3% din productia locala. Calitatea a devenit sinonima cu o serie de nume „grele“ de producatori, consolidate in ultimii ani si care sunt foarte cunoscute la nivel regional sau chiar in intreaga tara. Potrivit interlocutorului nostru, principala problema a industriei de profil o constituie faptul ca Romania este in continuare dependenta de importurile de carne, cu precadere de cea de porc. Chiar daca exista explicatii obiective – cum ar fi, efectele secetei din 2003 asupra efectivelor de animale, mult diminuate in anul urmator -, importurile obliga la costuri majorate. In aceste conditii, de ce nu folosim carnea de porc autohtona?

Pentru ca este mai scumpa cu 25% – 30% decat cea europeana, pe de o parte, si pentru ca scade competitivitatea industriei noastre, anuland posibilitatile de export, pe de alta parte. „Variabilitatea calitativa este un alt handicap“, afirma Mihai Visan. „Daca pe plan european, piata este cea care regleaza raportul calitate/pret, la noi, aplicarea regulii ca... nu exista reguli a determinat existenta prospera a unor mezeluri de proasta calitate, dar care se vand bine pentru ca sunt ieftine.“ Din acest motiv, ARC a solicitat anul trecut legiferarea unor norme de calitate care sa puna, cat de cat, ordine pe piata, cum ar fi compozitia in proteina, grasime, apa etc., ceea ce ar fi in beneficiul consumatorilor, dar si al industriei, in sensul ca va creste increderea populatiei in produsele autohtone. Apropiata aderare a Romaniei la Uniunea Europeana va aduce modificari clare si in acest sector. In primul rand, standardele de igiena europene vor „cerne“ serios industria locala, asfixiata de un numar foarte mare de procesatori: peste o mie, in conditiile in care pe piata franceza, de exemplu, exista mai putin de 300. Investitiile necesare sunt uriase, iar cei care nu si le vor permite vor fi eliminati de autoritatile veterinare. Cea mai serioasa provocare vine, insa, din evolutia pe o piata total deschisa. A concura cu imensa productie europeana nu va fi la indemana oricui. Fabricile mici fie vor adopta strategia din tarile avansate, reprofilandu-se pe productia de nisa, respectiv „mezeluri delicatese“, fie vor falimenta.

Ce urmaresc consumatorii

Criterii luate in considerare in momentul cumpararii mezelurilor

1. Sa fie proaspete 53%

2. Sa aiba un pret cat mai accesibil 37%

3. Sa aiba un gust bun 31%

4. Sa nu contina aditivi (conservanti, E-uri) 24%

Citeste si:

5. Sa aiba un continut redus de grasimi 20%

6. Sa fie o marca de incredere 18%

7. Sa nu contina MDM-uri (amestec de zgarciuri, pielite) 17%

8. Sa fie preparate din carne 16%

9. Sa aiba o culoare proaspata, naturala 15%

10. In sectiune sa aiba un aspect apetisant 15%

11. Sa aiba un miros cat mai apetisant 12%