Societatea de distributie a gazelor naturale Distrigaz Nord va inregistra la sfirsitul acestui an pierderi de 100 de milioane de lei noi (aproximativ 27,8 de milioane de euro), potrivit directorului executiv al E-ON Ruhrgas International (societatea care detine Distrigaz Nord), Achim Saul.

„Din cauza cresterii preturilor la gazele din import, marginea noastra (venitul reglementat obtinut din distributia si furnizarea gazului - n.red.) se tot limiteaza, ceea ce inseamna ca pierdem bani, dar nu avem nici o vina pentru cresterea tarifelor pentru populatie”, spune Saul. In momentul cumpararii Distrigaz, E-ON a platit 303 milioane de euro, dintre care 125 de milioane virati direct statului roman. Cum Ruhrgas a devenit proprietarul Distrigaz in iulie, inseamna ca, in sase luni, pierderea estimata inseamna 26% din suma investita initial.

Dau vina pe stat

Pretul gazului vindut populatiei este stabilit de Autoritatea de Reglementare (ANRGN), dar nemtii de la E-ON Ruhrgas apreciaza ca scumpirea gazului din import nu se regaseste in costurile recunoscute de ANRGN (costuri pe baza carora se stabilesc tarifele finale catre populatie). Ei se pling ca importurile mai scumpe de gaz nu se regasesc in preturi mai mari catre consumatorul final: pretul gazului din import creste, dar ANRGN nu permite cresterea preturilor pentru gazele livrate populatiei decit de doua ori pe an. Astfel, distribuitorul de gaz cumpara gazul al carui pret creste de la luna la luna, dar il vinde populatiei la acelasi pret, timp de sase luni. Or, din aceasta cauza, Distrigaz pierde bani.

Solutie controversata

Romania consuma circa 18 miliarde de metri cubi de gaz pe an, iar aproape 40% din acestia sint importati din Rusia. Si sint din ce in ce mai scumpi. Daca in 2004 importurile de gaz rusesc costau 150 de dolari mia de metri cubi, la anul s-a batut palma intre ministrul Codrut Seres si conducerea Gazprom pentru 285 de dolari. Distribuitorii apreciaza ca singura sansa este o decizie politica: gazul din productia interna, care are un pret mai mic, sa fie livrat exclusiv populatiei, pentru ca aceasta sa nu resimta brutal socul cresterii preturilor. Insa aceasta dorinta se loveste de cerinta Comisiei Europene ca gazul din productia interna sa se alinieze la pret cu gazul din import pina in 2007. Acum, primul costa 125 de dolari mia de metri cubi, iar prognozele pentru 2006 indica 300 de dolari la gazul de import pentru 1.000 de metri cubi.