Teodor Nicolaescu, fostul locotenent al lui SOV, spune din casa:
„Eu, personal, am dus o geanta de bani la sediul unui partid politic, pentru campania electorala“

Teodor Nicolaescu este considerat omul care i-a ridicat imperiul financiar lui Sorin Ovidiu Vantu, alaturi de Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas. Acum este cercetat penal si dat in judecata chiar de fostul sau patron. Pretinde ca nu a pus nici un ban deoparte, iar averea sa consta intr-un apartament si o masina care a parcurs deja distanta de la Pamant la Luna. Cariera de economist a lui Teodor Nicolaescu a fost promitatoare inca de la inceput. Inainte de revolutie a fost cercetator la Institutul de Economie Mondiala, unde i-a avut ca sefi pe Mugur Isarescu si pe Eugen Dijmarescu.

Dupa 1989 devine consilierul ministrului economiei pe probleme de comert exterior, iar din 1992 - director general la Agentia Nationala pentru Privatizare. Este unul dintre „parintii” cuponiadei, dar si al Bursei de Valori Bucuresti. Cariera sa administrativa se intrerupe in 1995, dupa ce il cunoaste pe Sorin Ovidiu Vantu, si decide sa se mute cu arme si bagaje in sectorul privat. La acea vreme, este prezentat in presa ca unul dintre putinii romani care aveau un salariu cu sase zeroruri. Dezastrul sau incepe odata cu prabusirea FNI, care antreneaza Banca Romana de Scont, unde ocupa functia de director. In 2001, este arestat pentru o frauda de aproape 20 de milioane de dolari. Iese din arest dupa un an si sase luni, cu hipertensiune si un infarct la activ. La patru ani de la prabusirea BRS, nu regreta colaborarea cu faimosul domn SOV... Dintre cei trei „locotenenti” ai lui Vantu, Popa a fugit din tara, Ioana Maria Vlas este in puscarie, iar Nicolaescu isi asteapta inca sentinta.

“Aveam o pasiune comuna - Delta si pescuitul, mai stateam vineri seara, cu diversi amici, la o canasta sau un poker... La un moment dat am crezut, din perspectiva mea, ca suntem chiar prieteni, dar el probabil ma considera tot timpul un rau necesar in firmele lui.”

“Sigur, finantarea firmelor Gelsor si a lui Sorin au insemnat uneori niste operatiuni la limita legii. Eu le-am considerat legale, sunt semnate de mine, dar toti zic acum ca sunt ilegale. Eu spun ca au fost legale, la limita legii, pentru ca nu era vorba de o finantare directa, dar era clar ca beneficiarul era actionarul majoritar, ceea ce ar insemna daca nu o incalcare a literei legii, o incalcare a spiritului legii bancare.”

“Am incercat intai in toamna lui 2000 sa negociez o vanzare de la Gelsor catre actionarii brasoveni, am negociat vreo luna, se ajunsese la pret, contractul era gata sa fie semnat si dintr-odata s-a razgandit Sorin, care mi-a zis: „Cred ca nu mai e nevoie sa vindem, se pare oricum ca o sa castige PSD alegerile si in contextul asta nu o sa mai fiu asa de presat de actuala putere.“

Citeste si:

“Va dati seama ca, mai ales dupa plecarea lui Popa, in vara lui 2000, si pana in 2001, eu sunt cel care, in mare masura, a facut inclusiv platile in numerar pentru Sorin. Cand dai spaga, nu ceri chitanta. »

« De cele mai multe ori, eu sunt cel care a carat banii, o data, chiar conform expresiei consacrate, cu sacosa. A fost un caz in care eu, personal, am dus o geanta de bani la sediul unui partid politic, pentru campania electorala ».

« El (n.r. SOV) a dat bani doar unora pe care ii cunostea, cu titlu personal, si in rest a dat, cand a fost presat, celor care erau la putere. Dupa cum spunea el, „fugeau dupa mine cu catusele zanganind, trebuia sa le dau“.

“Daca am fost pacalit inseamna ca am fost fraier, nu am stiut sa-mi iau masuri de protectie. Mie mi-a placut intotdeauna sa am incredere in oameni, si eu inteleg prietenia, camaraderia, tovarasia in afaceri pana la capat. Eu am considerat ca sunt prieten, partener cu Sorin si am mers cu el si pentru el pana la capat. El a considerat altfel. »

« Cei de la Parchet si de la politie m-au intrebat daca n-as fi dispus sa iau cu mine tehnica de inregistrare. Eu le-am spus ca nu am nimic impotriva deoarece voiam sa-mi demonstrez buna credinta, dar le-am spus ca ar fi bine ca tehnica respectiva sa nu provina de la SRI deoarece aveam unele indoieli cu privire la probitatea unor cadre de acolo. »

“Ma trezeam la ora 9 dimineata cu gandul ca pana pe la pranz mie imi trebuie 80 de miliarde, pe care nu aveam de unde sa-i iau, si ma rugam sa se intample o minune. Pentru chestia asta m-am caciulit pe la toate grupurile financiare, pe la toti magnatii, le-am facut diverse oferte, am incercat sa-mi eficientizez cat mai mult operatiunile, am intrat si intr-o loja masonica in care mai erau vicepresedinti si presedinti de la alte banci, ca sa-mi imbunatatesc relatiile, am facut tot ce se putea ca sa fac rost de bani pentru banca.”

Sursa: http://www.sfin.ro/articol_3808/in_bataia__font_color___ff6600__de_joc_a__font__vantului.html