Bucsa avertizeaza ca Romania este un caz particular in aceasta criza, intrucat a intrat cu un deficit structural urias, care s-a vazut imediat in 2009, cand PIB-ul s-a prabusit, iar deficitul a sarit la peste 8%.

Intr-o economie sanatoasa, deficitele bugetare scad in perioadele de crestere economica, datorita incasarilor mai mari si a comprimarii cheltuielilor bugetare. In schimb, in recesiuni, deficitele fiscale cresc in mod normal, din cauza veniturilor in scadere si a majorarii cheltuielilor.

Economistul crede ca, in prezent, asistam la o corectie normala, “chiar daca dureroasa”, care trebuie continuata, in conditiile in care “suntem abia la inceputul implementarii reformelor de care avem nevoie”.

“Economia nu poate fi pacalita. Daca ne uitam la cum au crescut salariile inainte de criza si cum scad acum, se observa ca asistam la o corectie. Aceasta ajustare aduce veniturile la nivelul care ar fi luat in calcul evolutia productivitatii si bunul simt, pentru ca salariile nu puteau sa creasca cu 30% pe an pe termen foarte lung”, mentioneaza Bucsa.

In plus, economistul de la UniCredit considera ca postura de “elev silitor” al FMI ne ofera cea mai importanta ancora reputationala la nivel mondial.

Acest lucru se observa foarte bine in prima de risc a Romaniei, care este destul de stabila in raport cu cea a Germaniei, cea mai sigura economie europeana. Astfel, spread-ul dintre CDS-ul Romaniei si cel al Germaniei fluctueaza intre 200 si 250 de puncte de baza in prezent (spread-ul a atins 670 de puncte de baza inaintea semnarii acordului cu FMI).

Recent, credit default swap-ul (CDS) Romaniei a urcat peste 300 de puncte de baza pe orizontul de 5 ani, dar Bucsa atentioneaza ca aversiunea la risc a afectat toate tarile Europei.

Intrebat daca exista si riscul unui faliment al programelor FMI din Europa, asa cum s-a intamplat in America Latina in anii ’90, Dan Bucsa a explicat ca politicile promovate de Fond in anii ’90 sunt mai flexibile acum, schimbandu-se felul in care specialistii FMI vad deschiderea economiei, restrictiile pentru comertul exterior sau politicile de fixare sau flotare a monedelor nationale.

Revenirea la crestere va fi lenta

Economistul sef al UniCredit nu exclude ca actuala criza economica sa fie asemanatoare cu cea inceputa in 1929, criza care s-a intins pe o durata de zece ani.

Practic, declaratiile ministrului de Finante german, despre o posibila letargie a economiei globale pe o durata de 7 ani, ar insemna doar o criza de dimensiuni similare celei din anii ’30, este de parere Dan Bucsa.

El explica ca, dupa cum arata acum situatia in Statele Unite, sunt multe asemanari cu Marea Depresiune, intrucat populatia nu se imprumuta si isi reduce expunerea fata de sistemul bancar pentru a-si aduce nivelul de indatorare mai aproape de cel al garantiilor (a caror valoare a scazut pe timpul crizei).

Citeste si:

Pe de alta parte, firmele americane sunt reticente in a investi, pana cand nu vad un ritm sustinut de crestere a cererii. De altfel, lichiditatea disponibila in sectorul privat nebacar din SUA se afla la maxime istorice, astfel incat ratele dobanzilor apropiate de zero nu influenteaza foarte tare decizia de a investi.

“Si atunci ce ii trebuie sectorului privat american nu este un impuls monetar, pe care l-a si primit in doua etape, ci el trebuie sa-si recapete increderea si asta se intampla in timp”, conchide Bucsa.

In privinta increderii in pietele europene, economistul crede ca va fi in continuare o problema atat timp cat investitorii nu vad pasi decisivi spre o coordonare mult mai stransa a politicilor fiscale.

“Nu a fost nimeni in situatia de a nu avea lichiditati, cand a fost nevoie; nu au fost probleme de lichiditate pana in prezent, deci deocamdata nu putem vorbi nici de o problema reala de solvabilitate. Problemele viitoare de solvabilitate invocate de investitori ar putea fi evitate prin coordonarea polticilor fiscale si prin cresterea sustenabiltiatii datoriei publice, acolo unde este cazul.”, a spus Bucsa.

El adauga ca, pana acum, liderii zonei euro au facut tot timpul mai mult decat asteptau pietele, dar investitorii au nevoie de un flux continuu de stiri pozitive pentru a-si recapata increderea.

In privinta inflatiei, economistul UniCredit mentioneaza ca anticipatiile raman in continuare destul de mari si, ca urmare, rata dobanzii de politica monetara s-ar putea reduce gradual.

Intre timp, banca centrala mai are la dispozitie si alte instrumente pentru implemetarea deciziilor de politica monetara (de exemplu cursul de schimb si lichiditatea interbancara), acestea beneficiind si de un mecanism de transmisie mai rapid si mai puternic.

Mecanismul de transmisie al unei taieri de dobanda este lent, pentru ca trece un timp pana ce ratele interbancare se modifica dupa reducerea dobanzii-cheie, apoi pana scad dobanzile efective in piata, intarzierea cu care efectele se vad in economia reala fiind de un an si jumatate, poate chiar doi ani.

“Acest mecanism de transmisie este mai slab decat cel prin cursul de schimb, dar el ar trebui sa se intareasca pe masura ce dobanda va fi folosita activ ca instrument de politica monetara”, apreciaza Dan Bucsa.

Pe de alta parte, desi economiile mondiale ar putea avea nevoie noi masuri de stimulare, inflatia este o problema reala, pentru ca preturile ar putea incepe sa creasca imediat ce va reveni optimismul, mai ales ca, in prezent, este o abundenta de capitaluri ieftine la nivel global.

In plus, inflatia este un rezultat firesc a iesirii din recesiune prin stimularea consumului.