Sa locuiesti intr-o casa mare si frumoasa este visul celor mai multi oameni. Mare trebuie sa fie si salariul pentru a face fata cheltuielilor pe care le presupune realizarea visului. In Romania, se construiesc tot mai multe case. Dar salariile nu cresc.

Sectorul constructiilor se confrunta cu tot mai multe probleme:

1. criza de personal calificat
2. fluctuatie mare de personal
3. concurenta neloiala generata de munca la negru
4. exodul muncitorilor calificati sau semicalificati in alte tari
5. slaba competitivitate a firmelor romanesti la nivel international.

Peste mai putin de un an de zile, daca ne integram in Uniunea Europeana, vom numara pe degete firmele romanesti care vor supravietui valului de companii transnationale venite sa construiasca in Romania. “Sa ne uitam ce s-a intamplat in Polonia, Ungaria - sugereaza Mihai Damian, directorul general al Casei Sociale a Constructorilor (CSC). Firmele autohtone de constructii au fost inghitite de marile companii occidentale. Acestea sunt cele care castiga toate licitatiile, toate lucrarile mari de constructii”.

Viziunea este sumbra. Specialistii in domeniu apreciaza ca in urmatorii ani tot mai multi specialisti, dar si necalificati care lucreaza in constructii, vor pleca in strainatate. In locul lor vor veni muncitori din Republica Moldova, Ucraina sau alte tari, inca dispusi sa lucreze pe bani putini. Totul se trage de la bani. Nivelul salariilor a fost si va fi in continuare o miza a migratiei fortei de munca. “Salariul mediu in constructii, in Romania, este de 200 de euro. In strainatate, aceeasi suma o castigi in doua zile. Ganditi-va ca salariul minim pe ora in Germania este de 12 euro pe ora. Inmultiti cu 170 de ore si vedeti cat castiga un muncitor care se duce sa munceasca acolo!” La calculele directorului Mihai Damian se mai adauga multe alte detalii legate de dezvoltarea carierei, careia romanii au inceput sa-i acorde importanta. “Nu exista o planificare a carierei nici macar in firmele mari de constructii din Romania.

Managerii nu fac astfel de strategii pentru ca implica foarte mari costuri legate de schimbarea mentalitatii, a sistemului de organizare si conducere a muncii, a asigurarii competentelor necesare oamenilor pentru a face fata sarcinilor de munca si pentru asumarea responsabilitatii”, explica George-Gabriel Mocanu, analist resurse umane la TIAB S.A. Ne invartim intr-un cerc vicios care a dus la injumatatirea numarului de oameni care lucreaza in constructii in ultimii ani, desi dinamica sectorului este, evident, in crestere de la un an la altul. Peste tot se construieste. Se estimeaza ca jumatate din forta de munca din constructii este angajata la negru. Problema angajatorilor este legata de investitia pe care o fac sau trebuie sa o faca in forta de munca.

“Ii specializam si pleaca dupa scurt timp. Daca importam tehnologie noua - si nu se mai poate lucra fara ea, ne asigura Viorica Bogdan, director de resurse umane la societatea de constructii Erbasu - trebuie sa specializam oamenii care lucreaza cu noile echipamente sau materiale. Sunt foarte scumpe si nu-ti poti permite sa le dai pe mana unor muncitori necalificati. De multe ori sunt recrutati chiar de furnizorii de echipamente. Daca achizitionezi cantitati mari, ei iti asigura si un program de instruire. In felul acesta au posibilitatea sa cunoasca direct oamenii.”

Citeste si:

Dar lucratorii pleaca oricum, din cauza salariilor. Speranta cresterii lor in Romania este minima. “Constructorii nostri nu-si pot permite salariile din Occident. Acolo se poate, pentru ca nivelul productivitatii este foarte mare. In plus, ei nu importa materialele si tehnologiile. Nu suporta taxele pe care le platim noi. Au tehnologii ultra-performante si isi permit sa specializeze oamenii pentru ca au sisteme legislative care ii sustin”, apreciaza dl Damian. Exista acorduri intre patronate si sindicate legate de plata unor sume de bani destinate special pregatirii. Formarea profesionala se face cu bani foarte multi, proveniti din fondurile Uniunii Europene.

“Fondurile astea sunt in asa maniera create incat tot ce se pierde cu pensionarea oamenilor, inainte de termenul legal, se compenseaza - detaliaza directorul CSC mecanismul de functionare a fondurilor structurale. si acolo pensionarea este la 65 de ani sau mai mult, dar nimeni nu sta in constructii peste 50 de ani. Cati rezista dupa aceasta varsta sa mai lucreze in ger, pe ploaie sau in arsita?”
Programele de specializare sunt prea lungi si ineficiente

Potrivit unui studiu intreprins de Institutul National de Cercetare in domeniul Muncii si Protectiei Sociale, in sectorul de constructii (INCMPS), mai mult de 70% din angajatii chestionati nu au participat niciodata la o forma de instruire pe toata perioada activitatii lor. Explicatiile sunt nenumarate. Unele justificabile, daca sectorul constructiilor este analizat in noua conjunctura internationala.

“Conform actualelor reglementari, un program de calificare intr-o meserie, sa zicem pentru un dulgher, dar exemplul se poate extinde la toate celelalte meserii, dureaza 720 de ore. Este extrem de lung - considera Elisabeta Mitroi, directoarea Casei de Meserii a Constructorilor. Trebuie gasit un alt sistem, mai scurt si mai flexibil, pe unitati de competenta, in trepte, care sa ofere si garantii angajatorilor.

Acestia nu-si permit sa trimita oameni sa se califice intr-un interval atat de mare de timp, timp in care ei trebuie sa sustina financiar pregatirea, dar si angajatul, pentru ca acesta nu are din ce sa traiasca intre timp.” Intreprinzatorii nu-si pot permite crearea propriilor centre autorizate de instruire pentru ca tevatura acreditarii este prea mare si eforturile nu se justifica pentru un numar limitat de oameni, cati are o companie. In plus, isi pun intrebarea daca aceasta formula ar putea garanta o crestere a calitatii si o diversificare a pregatirii, pe masura dinamicii sectorului de constructii si a noilor tehnologii.

Mereu ar fi nevoie de o perfectionare a instructorilor, ceea ce urca apreciabil costurile pregatirii interne. Dar furnizorii de instruire asigura aceste standarde de pregatire? Selectia se face in baza autorizatiei de functionare data de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor. Timp de patru ani, cat dureaza o licentiere, nimeni nu mai verifica gradul de mentinere a calitatii si de actualizare a formarii potrivit cerintelor pietei.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=22981&shift=1