„Cea de-a treia gala organizata la Bucuresti de Liga studentilor romani din strainatate, premiile decernate, prezenta si discursul presedintelui Traian Basescu si ale altor invitati au starnit reactii multe si diverse. Faptul in sine ma bucura, intrucat subiectul este unul extrem important. Multi tineri, desi nici pe departe destui, studiaza in strainatate, de multe ori cu rezultate excelente (vezi aici). Putini se intorc in Romania dupa absolvire. Dintre cei care se intorc, multi se izbesc de zidul unor criterii care nu au nimic de-a face cu gradul de pregatire, cu eficienta sau cu valoarea. Unii, culmea, mai si razbesc. Eram cu o bursa de cercetare in strainatate cand domnul prof. Daianu m-a recomandat pentru interviu la Administratia Prezidentiala, la sfarsitul anului 2004. Din 16 candidati eu am ramas in echipa domnului Stolojan, consilier prezidential la acea vreme. Imi amintesc cu atata placere bucuria acestei sanse excelente, sansa unui inceput in administratia publica la care nu am visat niciodata si pe care, recunosc, nu am proiectat-o defel”, scrie Andreea Paul Vass pe blogul sau.

Andrea Paul Vass reactioneaza in primul rand la un articol scris de Costi Rogozanu, care, in opinia sa, „categoriseste fara sa clipeasca gala drept un eveniment lesinat care evoca “feerii tineresc-popular-nationale si care ar anunta oficial un nou populism”, cel pur si dur, de traditie". Paul Vass spune ca "programul studentilor din strainatate este considerat un mare semn de neadaptare in lumea buna, cei ce vor sa se intoarca sunt taxati drept frustrati care au ajuns la concluzia ca e mai simplu sa te dai mare specialist si sa pretinzi statut privilegiat in tara, iar Basescu si ai lui nu ar vrea decat sa profite si de aceasta imprejurare ca sa-si urmeze “planurile diabolice” menite sa conserve prin diferite tertipuri puterea detinuta.”

Apoi, Andreea Paul Vass contrazice motivele avansate aici tinerilor de Claudiu Vrinceanu pentru a refuza cele trei posturi de Consilier de Stat propuse de Traian Basescu. Cosilierul le-a luat pe fiecare in parte, oferind o varianta diferita de raspuns. Ce s-ar intampla deci daca ai incepe sa lucrezi intr-o functie de consilier prezidential, in opinia Andreei Paul Vass? Vezi mai jos reactiile consilierului.

1. Te-ai transforma intr-un birocrat, adica ai activa intr-un domeniu in care roadele muncii unui om nu pot fi apreciate in bani, spune dl Vrinceanu; populatia nu va percepe ca pe ceva util banii cheltuiti pentru plata ta. Daca aplicam aceasta definitie, raspund eu, atunci birocrati sunt si profesorii, si jurnalistii, si o mare parte a medicilor, si cercetatorii (fie ei matematicieni, fizicieni, biologi sau filologi). Si nu ar fi nimic rau in asta. Iar faptul ca nu toti contribuabilii percep ca pe un rezultat valoros sumele cheltuite pentru intretinerea laboratorului X, sa zicem, nu are de ce sa le zdruncine membrilor acestuia certitudinea ca munca lor e valoroasa. In realitate, un consilier de stat este demnitarul care poate face diferenta in bine. El trebuie sa fie revolutionar si creativ, vizionar, nicidecum un rigid birocrat.

2. Ar fi aproape imposibil sa promovezi, intrucat „cu siguranta” ascensiunea catre functiile superioare depinde in special de vechime. Daca dl Vrinceanu ar fi fost mai putin sigur si s-ar fi ostenit sa verifice, ar fi observat ca functia de consilier de stat, cu rang de secretar de stat este una foarte importanta. Iar promovarea intr-o functie superioara, respectiv cea de consilier prezidential, ca de altfel si eliberarea din functie, se face de catre Presedinte. Asadar, problema care ar trebui sa te preocupe, in cazul in care o accepti, nu este atat promovarea, cat desfasurarea activitatii la standardele de rigoare.

3. Ai intra in legaturi bolnavicioase, deoarece ai depinde de perceptia sefului, nu de o evaluare economica si rationala a muncii prestate si a rezultatelor obtinute. Ei bine, in cazul in care nu ai aflat deja, perceptia sefului conteaza si o sa conteze in mai multe cazuri decat isi imagineaza dl Vrinceanu, nu numai in managementul birocratic. Lucram cu oameni, nu cu masini. Legatura personala dintre sef si angajat nu e musai sa fie bolnavicioasa, iar daca nu poti sa te faci respectat sau nu poti gestiona eventualele probleme, poti oricand demisiona. Nu e o rusine, cum cred unii ce tin cu dintii de functii. Cum nu e o rusine nici sa continui batalia din interior, chiar daca ea reclama mai multe luni sau ani decat ti-ai imaginat initial.

Citeste si:

4. Probabil ca iti place competitia, meritocratia, prin urmare invitatia dlui Basescu, o mostra de socialism, nu are cum sa te motiveze. Sa presupunem de dragul conversatiei, desi nu e deloc adevarat, ca dl Vrinceanu are dreptate si ca in agentiile si structurile guvernamentale nu se intra decat pe pile. Tie, unui om caruia ii place corectitudinea, ti se ofera posibilitatea sa accezi intr-o functie de varf, in imediata apropiere a presedintelui Romaniei. Nu ti se pare suficient de motivanta posibilitatea de a veni cu idei proaspete si bune si de a schimba lucrurile in bine? Macar inchizi seara ochii linistit ca ai incercat.

5. Te-ar limita si nu te-ar lasa sa-ti expui aptitudinile si sa-ti concretizezi teoria invatata in strainatate, iar controlul sever al sefului tau ar risipi initiativa si inovatia. Nimeni nu te impiedica sa-ti folosesti calitatile pe care ti le-ai cultivat intr-o scoala buna din strainatate, ba dimpotriva. In plus, ai putea sa dublezi teoria cu putin teren - nu are ce sa strice, din contra, ti-ar folosi sa verifici teoriile invatate. Intr-o carte numita „Puterea inlantuita”, Alain Eraly arata limpede cat de mare este diferenta dintre practica politica si invatamantul universitar. Profesorul de sociologie de la Universitatea Libera din Bruxelles a lucrat trei ani ca sef de cabinet al unui ministru al Regiunii Capitalei belgiene. Experienta nu ia daunat asadar deloc, nici nu i-a risipit initiativa si inovatia. Si apoi, de ceea ce englezii numesc resilience e nevoie oriunde ca sa reusesti.

6. Ti-ar lipsi spiritul specific antreprenorilor, ai cadea prada rutinei care iti va rani mintea, nu vei fi liber sa iei decizii si sa-ti modelezi soarta, nu vei fi un om adevarat care sa se bazeze pe propria putere si pe ce ai invatat in strainatate… (...) Domnia sa citeaza, usor scos din context, Birocratia lui von Mises. Personal, cred ca mai potrivit, mai obiectiv si mai profitabil ar fi fost sa citeze din Birocratia inovatoare a lui Alexander Styhre. Birocratia prea lesne blamata poate fi o parte din solutia la numeroase probleme. Depinde de noi cum o intelegem si cum o aplicam. Eu am facut propria alegere. Certitudinea mea este ca iti poti asuma rolul revolutionar si creativ. Chiar daca nu au fost putine cazurile de conflict cu ratiunile sefilor, ele raman de culise si nedezvaluite publicului. Ai alternativa de a apara public jumatatea lucrurilor bine facute si in interior solutiile pentru jumatatea lucrurilor care intarzie.

7. Nu ar da bine la CV. Nu inteleg de ce este (din nou) atat de convins dl Vrinceanu ca un tanar absolvent de LSE sau Harvard care ar accepta functia de consilier de stat ar trebui sa-si asume balacareala politica. Nu inteleg nici ce anume are sa-i reproseze concret si argumentat dlui Plesu ca fost consilier, in afara de faptul ca a acceptat sa-l consilieze pe actualul presedinte, vizibil antipatic dlui Vrinceanu. Mie uneia mi se pare (din nou) ca genul acesta de generalizari si absolutizari sunt neserioase. Nu te obliga nimeni sa-ti asumi vreo balacareala. Lumea politica nu e plina numai de prosti, hoti, ipocriti, neprofesionisti sau entitati care se dedau la balacareli. Iar amenintarea cu comentariile publice negative e usor rizibila. Nu e de colo sa consiliezi un presedinte de tara. Daca iti faci meseria bine si daca faci performanta, orice angajator care nu judeca umoral sau pe baza comentariilor publice, ci in functie de criterii economice si rationale te va evalua in consecinta. Numai sa nu fie, din intamplare, vreun patimas adversar al dlui Basescu.

"Meseria de consilier nu este o meserie usoara. Trebuie sa fii bine pregatit in domeniul tau de expertiza, sa ai idei, sa stii sa le expui convingator si sa fii dispus sa te bati pentru ele. Asta daca vrei sa o iei in serios. Daca dupa ce ai studiat in strainatate administratie publica, stiinte politice sau orice alta stiinta sau management vrei sa te intorci in tara si crezi ca ideile tale pot face diferenta in bine, eu zic ca trebuie sa incerci. Daca te intereseaza banii, nu te intereseaza administratia publica, nici in tara, nici in strainatate. Daca vrei sa-ti faci propria afacere aici sau in alta tara, atunci multa bafta. Adevarul e ca sunt putine locurile de demnitari in administratia publica oriunde in lume", incheie Andreea Paul Vass.