Fiind vorba de un domeniu atat de vast si de o suma atat de impozanta, cu sanse mari sa creasca dupa aderare gratie alocatiilor bugetare de la Bruxelles, aproape ca nu este om de afaceri caruia sa nu-i surada incheierea unui contract cu statul. Conform unor estimari din piata, in jur de 15-20% din pretul platit de stat intra in buzunarele furnizorilor – cu alte cuvinte, profitul vanat in jocul licitatiilor este de circa un miliard de euro anual.

De aici si disputele starnite de un proiect de lege menit sa inlocuiasca actualul act normativ privind achizitiile publice. “Revederea si completarea reglementarilor din domeniu sunt esentiale pentru cresterea gradului de incredere al mediului de afaceri, insa trebuie facute cum trebuie, astfel incat sa nu stimuleze eludarea legii”, spune Cristian Parvan, directorul executiv al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR). De cealalta parte, Corneliu Burada, vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare si Monitorizare a Achizitiilor Publice (ANRMAP), institutie care lucreaza la controversata schimbare a legislatiei, afirma ca “noua forma a reglementarilor vrea sa aduca un echilibru in toate aceste interese care graviteaza in jurul acestui domeniu”.

Un lucru este cert: daca doreste sa nu ne puna bete in roate in drumul spre UE, sistemul de achizitii publice trebuie sa uite cat mai repede de licitatiile trucate, de caietele de sarcini “servite” unui anume concurent sau de contractele atribuite pe ochi frumosi. In plus, modernizarea sistemului trebuie si ea accelerata. Pana in 2010, cel putin 50% din achizitiile publice din interiorul Uniunii Europene ar trebui sa aiba loc prin sisteme electronice. E destul de greu de crezut ca Romania va reusi sa ajunga sa atinga acest prag in mai putin de patru ani, avand in vedere ca in prezent se estimeaza ca se incheie online doar circa patru la suta din contracte.

Anul trecut, institutiile publice din Romania au achizitionat produse si servicii in valoare de peste cinci miliarde de euro. Pentru 2006, suma va fi cel putin la fel de mare, urmand ca dupa aderarea la UE aceasta sa creasca in permanenta. Nici nu e de mirare, asadar, ca modul in care vor fi cheltuiti acesti bani starneste dispute.

“Ne declaram impotriva acordurilor-cadru ca sursa si drept de a fi evitate licitatiile pentru contractarea de bunuri si servicii. Nu intelegem, totodata, de ce aceste acorduri-cadru, incheiate pentru o perioada initiala de un an, pot fi prelungite pe o perioada de pana la patru ani, cu justificari extrem de neconvingatoare”, afirma directorul executiv al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), Cristian Parvan. El spune ca exista deja un caz concret in care Romania a fost la un pas de a acorda un contract de cel putin 1,2 miliarde de euro fara licitatie. “Este vorba de acordul incheiat in iunie 2005 de MEC cu un minister elvetian, care, daca nu ar fi fost anulat la presiunile opiniei publice, ar fi insemnat ocolirea licitatiei pentru o serie de proiecte in domeniul industrial, energetic si de protectia mediului”, spune Parvan.

Este doar una din obiectiile pe care oamenii de afaceri reuniti in AOAR le aduc proiectului noii legi a achizitiilor publice, aflat in lucru la Autoritatea Nationala de Reglementare si Monitorizare a Achizitiilor Publice (ANRMAP). Raspunsul proaspat infiintatei institutii este simplu: directivele europene permit aceasta procedura, asa ca o permitem si noi. “Sistemul permite flexibilizarea achizitiilor publice si evita negocierea cu o singura sursa in situatii de urgenta. In plus, pentru orice acord-cadru se organizeaza licitatie publica deschisa”, explica Gheorghe Cazan, directorul Directiei Politici si Reglementare din cadrul ANRMAP.

In opinia AOAR, o alta hiba a proiectului si posibila portita pentru evitarea licitatiilor o reprezinta modul in care autoritatea contractanta, aflata in imposibilitatea definirii produsului ori serviciului pe care doreste sa-l achizitioneze, nu e obligata sa comande un studiu, ci poate deschide negocieri in urma carora sa elimine o parte din potentialii furnizori.

Nici accesibilitatea sistemelor de achizitii publice electronice nu ii multumeste pe cei de la AOAR. “Doar circa 30% din ofertantii potentiali au acces la acestea”, afirma conducerea Asociatiei. Vicepresedintele ANRMAP, Corneliu Burada, spune ca, de fapt, numarul firmelor care pot participa la licitatiile electronice e mult mai mare. “Nu e nevoie decat de un calculator si o conexiune la internet. Conform declaratiei de la Manchester, pana in 2010, cel putin 50% din achizitiile publice din UE trebuie sa aiba loc online, asadar trebuie sa ne inscriem in aceasta tendinta”, explica el. Nu in ultimul rand, oamenii de afaceri locali ar dori ca firmele romanesti sa fie favorizate de sistemul de achizitii publice. “Acest lucru nu este posibil, deoarece ar fi exact impotriva principiilor de baza ale Uniunii Europene”, arata consilierul presedintelui ANRMAP, Codrin Vulcu. Reprezentantii AOAR spun ca exista artificii prin care sa fie impacate si capra si varza: in Marea Britanie, de exemplu, minimum 2,5% din achizitiile publice trebuie facute de la IMM, care, desigur, sunt in marea lor majoritate firme locale.

Toate aceste controverse devin si mai interesante cand aflam suma aflata in joc. In 2005, bugetul de stat a prevazut cheltuieli pentru bunuri si servicii in valoare de circa 1,2 miliarde de euro, alte peste 0,8 miliarde venind ca finantare din partea Uniunii Europene. La aceste sume se adauga imprumuturile contractate de institutiile publice centrale si locale, a caror valoare ar fi fost de cel putin trei miliarde de euro. Pentru 2006, bugetul de stat prevede peste 1,1 miliarde de euro pentru bunuri si servicii, de la Bruxelles vom primi cel putin tot atatia bani ca anul trecut, iar ministerele si administratia locala vor continua sa se imprumute pe scara larga, fie prin emisiuni de obligatiuni, fie prin credite luate de la institutii financiare interne sau externe. Dar adevarata bataie a pestelui va fi incepand cu 2007 - dupa aderare vom primi de la bugetul Uniunii intre 2,5 si patru miliarde de euro pe an, banii fiind destinati investitiei in recuperarea distantei dintre Romania si statele vestice.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=23209&shift=1