Marile tari consumatoare de petrol incaseaza cea mai puternica lovitura in ceea ce priveste potentialul de crestere, iar Statele Unite sunt capul de afis, avand in vedere ca in fiecare zi consuma circa o cincime din titeiul vandut in intreaga lume.

"Nu cu mult timp in urma, cand petrolul era 20 dolari pe baril, Statele Unite erau locomotiva cresterii economice globale; guvernul federal avea surplus bugetar, rata somajului la inceputul ultimului deceniu era la minimul ultimilor 40 de ani. Acum, cresterea este blocata, deficitul este de peste un trilion de dolari si aproape 13 milioane de americani sunt someri", scrie Jeff Rubin in editorialul Bloomberg.

Din pacate, Statele Unite nu sunt singura tara afectata de pretul petrolului. Din Europa pana in Japonia, guvernele se chinuie sa reinstaureze cresterea economica, dar remediile economice fac mai mult rau decat bine, tinand cont ca se bazeaza pe increderea ca economica va putea reveni la forma anterioara. Bancherii centrali si factorii de decizie trebuie sa recunoasca pe deplin impactul sufocant al unui baril la 100 de dolari.

Practicand deficite bugetare imense si mentinand costurile de imprumut la minime istorice sunt doar probleme curente. Dar aceste politici nu sunt un substitut pe termen lung al titeiului ieftin, pentru ca o economie nu poate sa creasca daca nu isi permite sa arda combustibilul de care are nevoie ca sa functioneze.

Sfarsitul cresterii economice inseamna ca guvernele vor trebui sa schimbe radical modul in care economiile sunt gestionate. Politicile fiscale si monetare trebuie sa fie recalibrate ca sa tina cont de potentialul de crestere mai jos.

Citeste si:

Petrolul reprezinta mai mult de o treime din energia pe care o consumam in fiecare zi, mai mult decat orice alta sursa de energie. Poti sa tragi o linie dreapta intre consumul de petrol si cresterea PIB.

Economia globala creste direct proportional cu petrolul consumat. In medie pe ultimele patru decenii, un avans de 1% al consumului de titei a condus la 2% crestere a PIB global.

Asta inseamna ca, daca PIB a urcat cu 4% pe an - asa cum s-a intamplat inainte de recesiunea din 2008 - consumul de titei crestea cu 2% pe an. La 20 de dolari barilul, consumul mai mare cu 2% anual pare usor de suportat, insa la 100 dolari pe baril o crestere cu 2% a consumului este suficienta sa puna o economie pe butuci.

Din fericire si reversul medaliei este valabil, adica cand economiile nu mai cresc au nevoie de mai putin petrol. De exemplu, dupa colapsul din 2008, cererea de petrol a scazut pentru prima data din 1983.

In ultimii 40 de ani, de fiecare data cand preturile la titei au sarit in aer, economia globala a intrat in recesiune. Totusi, cand preturile titeiului urca pana la nivelul la care genereaza o recesiune, inevitabil acestea vor cobori.