Doi romani din cinci considera ca riscul de a-si achizitiona produse contrafacute este destul de mare • 71% dintre romani considera necesara implicarea cetatenilor in combaterea fenomenului contrafacerii bunurilor si serviciilor de pe piata romaneasca • 83% solicita implicarea statului intr-o masura “foarte mare” si “destul de mare” in stoparea acestui fenomen

Faptul ca produsele contrafacute sunt prezente pe piata romanesca nu mai reprezinta demult o surpriza pentru nimeni, ele putand fi vazute in orice angro sau centru comercial. Desi sunt constienti de calitatea mai slaba si de durata de uzabilitate mai redusa a acestora fata de produsele originale, romanii sunt gata sa sacrifice aceste lucruri, pentru a-si “pastra reputatia sau prestigiul”, la jumatate de pret.

Intr-un sondaj privind fenomenul contrafacerii produselor si serviciilor din Romania realizat de INSOMAR a rezultat faptul ca 71% dintre persoanele intervievate considera necesara si legitima dezvoltarea spiritului participativ al cetateanului prin implicarea mai activa a structurilor societatii civile romanesti in actiunea de combatere a fenomenului contrafacerii bunurilor si serviciilor de pe piata romaneasca.

Mai mult, subiectii de interviu considera oportuna chiar identificarea unor modalitati eficiente de protectie a consumatorilor in fata asaltului de produse falsificate. O proportie mult mai mica dintre cei intrebati (22%) nu intrevad nici un fel de solutie practica de contracarare a flagelului, exprimand astfel o stare de semi-acceptabilitate sociala a unui fenomen din ce in ce mai ingrijorator, in timp ce 8% dintre respondenti nu au exprimat nici o opinie in acest sens.

In ceea ce priveste institutiile statului, aprecierile subiectilor intervievati converg spre atribuirea unui rol extrem de important in limitarea si descurajarea practicilor de falsificare a marcilor de produse si servicii, deopotriva la nivelul producatorilor, dar mai ales al celor care comercializeaza astfel de bunuri. Paradoxal, insa, una dintre concluziile unui alt studiu ISOMAR, realizat in 2003, evidentia existenta unei industrii de anvergura globala antrenata in productia si desfacerea acestui gen de produse in care sunt implicate politici oficiale de stat.

In mediul economiilor supraincalzite ale Extremului Orient, tari precum China, Thailanda, Indonezia ori Taiwan pot fi considerate veritabile paradisuri ale falsurilor si contrafacerilor in conditii de sustinere prin politici oficiale de stat a unui fenomen extrem de profitabil financiar. Romania a intrat relativ recent in orbita acestui comert, suportand din plin efectele mai mult sau mai putin previzibile ale unui fenomen extrem de dinamic si periculos pentru consumatori.

Saracia face piata

Pe fondul saraciei, ca factor agravant al extinderii fenomenului de contrafacere si falsificare a produselor, tendinta amplificarii emotionale a efectelor provocate de acest fenomen este vizibila in raspunsurile subiectilor. Sentimentul unui decalaj exagerat intre valoare si pret, intre venituri si trebuinte de consum, intre demnitate si dispret in practicile de comert etalate pe piata romaneasca pot constitui tot atatea explicatii posibile a unei perceptii sociale dominante (83%) cu privire la amploarea acestui fenomen.

Dintr-o asemenea perspectiva, explicatiile date atitudinilor de supradimensionare a fenomenului de contrafacere pot fi puse, in buna masura, pe seama asa numitei stari de “privare relativa”, in care opulenta vitrinelor contrasteaza cu disponibilitatea redusa a unei parti imens majoritare a populatiei de a cumpara bunuri de calitate. Cat timp rafturile magazinului socialist nu provocau prin nimic dorinta achizitiva, fiecare cetatean fiind redus la conditia de “individ” topit intr-o masa amorfa de consumatori, sentimentul “frustrarii” nu avea cum sa existe.

Citeste si:

Din momentul in care oferta a devenit mai atractiva (prin diversitate, aspectabilitate, reputatie a marcii etc.), diferentele de capacitate achizitiva sub forma de inegalitate sociala s-au reprodus cu o forta infinit superioara in cazul unor categorii de populatie care au acuzat cel mai dureros socul reformelor economice structurale din perioada tranzitiei.

Char in categoria celor cu venituri peste medie se gasesc destule persoane (indeosebi tineri) dispuse sa achizitioneze produse vestimentare si de incaltaminte din categoria celor contrafacute, sub conditia de a pastra toate aparentele produsului “de marca”. Daca reputatia, prestigiul ori intaietatea sunt mai imperativ resimtite de individ, el este dispus sa sacrifice autenticitatea ori atributele care confera valoare reala unui produs.

Achizitionarea de falsuri nu tine cont de venituri

Nu mai putin de doua persoane din cinci considera ca pe piata romaneasca exista o posibilitate foarte mare de a achizitiona bunuri contrafacute. Prin comparatie, doar un procent de 10% dintre respondenti nu se simt amenintati de amploarea acestui fenomen, considerandu-l unul cu actiune mai curand benigna. Simptomatic, in aceasta categorie de consumatori nivelul educatiei, al veniturilor si al mediului de rezidenta este sensibil peste medie. Mai precis, persoanele din aceasta categorie de consumatori sunt “internaliste”, dovedind spirit critic si selectiv in manifestarea conditiei de cumparator “care stie ce vrea”, dar mai ales “stie ce poate”.

In schimb, “externalistii” sunt persoane mai curand influentabile, neincrezatoare in propriile capacitati evaluativ-selective atunci cand sunt pusi in situatia de a opta intre un produs autentic si un fals. Nu totdeauna pretul a fost incitatorul ultim al deciziei achizitive, atat timp cat si persoane cu venituri suficiente adoptarii unei atitudini de respingere a produselor si serviciilor contrafacute, ajung sa recunoasca faptul ca au cumparat cel putin o data un astfel de produs. In aceste conditii, a defini anvergura fenomenului ca foarte mare, mergand pana aproape la a-i generaliza prezenta si efectele la scara nationala, nu mai poate surprinde intr-atat, cum ar fi fost de asteptat.

Primii sunt mai putin influentabili, cei de al doilea sunt predispusi la acceptarea unor judecati de valoare gata construite si pe care le insusesc aproape mecanic. Teoretic, respondentii tind sa conteste utilitatea si oportunitatea cumpararii de produse contrafacute. Practic, acest lucru se intampla in realitate foarte frecvent, iar situatia este justificata prin insasi agresivitatea mediului de desfacere pe piata a acestor produse. Cu atat mai mult asemenea conduite devin frecvente atunci cand produsele contrafacute sunt vandute in spatii comerciale legale, cu toate atestarile si autorizarile eliberate de institutiile autoritatii publice.

Suntem o piata “second hand”?

Adeseori se intampla sa fie inregistrata perceptia unui comert discriminant exprimata in forma unui enunt de genul: exista produse care sunt destinate exclusiv pietei occidentale si produse destinate exclusiv cumparatorilor “second hand” din Est. Daca pe piata Vestului produsele sunt de calitate, iar consumatorii privilegiati de respectul producatorilor si vanzatorilor, in schimb pe pietele Estului aceeasi gama de produse nu mai prezinta aceleasi caracteristici de calitate.

Pe fondul acestei confuzii, adeseori intretinute prin exemple concrete, preiculozitatea “falsului autentic” isi pierde din relevanta, producand compensatii morale suficient de puternice pentru cei care abandoneaza exigenta critica fata de calitate si “marca”, acceptand finalmente sa achizitioneze produsul “bine” contrafacut, dar la jumatate de pret. De aici provine si starea de insatisfactie sociala cu privire la calitatea bunurilor si serviciilor de pe piata romaneasca. Ca atare, aproximativ 56% dintre cei chestionati s-au declarat mai degraba nemultumiti sub acest aspect, in timp ce 37% s-au declarat “destul de multumiti” si, deci, oarecum impacati cu situatia existenta.