Valentine’s Day este exemplul perfect pentru a ilustra caracterul profund dubios al asertiunii potrivit careia pentru a spori productia – mai nou, pentru a iesi din criza – este nevoie sa stimulam consumul. De ce este perfect? Pentru ca, spre deosebire de Craciun, Pasti s.a.m.d. Valentines’s Day este o sarbatoare inventata in cultura consumerista moderna.
Se poate obiecta ca Valentine’s Day nu reprezinta un varf al consumului in economie. In SUA cresterea vanzarilor de cadouri ca urmare a Zilei Indragostitilor se cifreaza la aproximativ 16 miliarde dolari, o cifra mica in comparative cu un PIB de 14 trilioane dolari. Totusi, pentru anumite industrii evenimentul este sursa unui veritabil boom. De pilda, vanzarile de flori online cresc considerabil si reprezinta apogeul intregului an. Per ansamblu activitatea comerciala se inteteste substantial si, asa cum unii economisti recunosc, acesta este de fapt adevaratul motiv pentru care exista Valentine’s Day.
Revenind la argument, s-ar parea ca Ziua Indragostilor reprezinta un caz de profetie auto-indeplinita: o sarbatoare promovata de industria consumului pentru a spori consumul. Dar daca asa stau lucrurile, atunci de ce nu se inventeaza si alte sarbatori. Daca este atat de bine ca lumea sa dea buzna in magazine, atunci de ce oamenii de afaceri nu propun si alte ocazii in care este bine sa cheltuim banii? Sa aiba oare limite la capitolul imaginatie, tocmai ei, cei a caror bunastare depinde tocmai de maniera in care reusesc sa-si atraga clientii sa le treaca pragul? Greu de crezut. Mai mult, daca cresterea consumului este un lucru atat de important, de ce nu decreteaza guvernul mai multe sarbatori? De pilda, pe langa Ziua nationala ar putea inventa Ziua Judeteana (ziua fiecarui judet), sau pe langa Ziua muncii ar putea inventa Ziua pensionarii (si poate cu mai mult motiv!) si tot asa.
Raspunsul este simplu: sarbatorile nu stimuleaza economia. Din contra, sarbatorile – tocmai prin faptul ca stimuleaza consumul – pun piedica cresterii productiei si veniturilor. La modul trivial acest adevar este destul de simplu de descoperit: daca ar fi sarbatoare in fiecare zi atunci nu ar mai lucra nimeni si, probabil, productia ar scadea la zero. Altfel spus, prea multe sarbatori ucid sarbatorile. Discutand acum din punct de vedere economic, consumul este logic si cronologic posterior productiei. Nu poti consuma ceea ce nu ai produs mai inainte. Iar pentru a produce este nevoie permanent de investitii, adica de resurse care sunt economisite si retinute de la consum. Prin urmare excesul de sarbatori face rau investitiilor si PIB-ului.
Dar atunci se mai naste o ultima intrebare: dauneaza cumva Valentine’s Day economiei? Dintr-o perspectiva mecanicista, cam asa stau lucrurile: daca oamenii consuma in loc sa economiseasca, inseamna ca ei slabesc acumularea de capital si baza investitiilor viitoare, implicit nivelul consumului in viitor. Sa nu uitam insa ca economia merge in functie de preferintele publicului si ca nu exista un criteriu obiectiv de a evalua bunastarea sociala in afara acestor preferinte. In timpul comunismului populatia a fost pusa sa economiseasca fortat, tocmai pentru a satisfice planul dictatorial de preamarire a investitiilor. Bunastarea nu deriva insa automat din cresterea investitiilor sau din cresterea cu orice pret a productiei. Daca oamenii decid sa cumpere cosuri cu flori in loc sa puna un ban deoparte (pentru a-si finanta studiile sau pentru a-si cumpara o masina noua, de exemplu), atunci aceasta este decizia lor. Piata o va respecta si acest lucru este minunat. In fond, libertatea este leaganul prosperitatii.
Gabriela Anghel este director al Florariei Altfel.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
