Motivatia: statutul acestora nu era altceva decat o forma legala de evaziune fiscala, prin intermediul lor platindu-se salariile mari fara a cotiza la buget. Guvernul si-a gresit insa calculele, urmand, foarte probabil, sa incaseze si mai putini bani. Iar managerii bine platiti nu trebuie sa dispere fiindca pot opta pentru alte forme de ocolire a fiscalitatii agresive: inlocuirea statutului de microintreprindere cu acela de persoana fizica autorizata, trecerea la impozitul de 16% pe un profit micsorat cu cheltuieli pe firma si, cea mai tentanta, mutarea actualei microintreprinderi intr-un paradis fiscal.

„Traim intr-un sistem care taxeaza din ce in ce mai mult munca si subventioneaza nemunca“, este caracterizarea data de Milton Friedman fiscalitatii din SUA. Fraza sa este cu atat mai valabila pentru Romania, cu cat tara noastra are cele mai mari impozite pe forta de munca din Uniunea Europeana. In acest moment, costul efectiv (brut/net) in taxe platite statului pe salarii (daca luam in calcul impozitul pe venit, contributiile sociale, de sanatate si de somaj platite de angajat si angajator) este de aproximativ 60%. In plus, contribuabilii au fost obisnuiti, ca urmare a stopajului la sursa, cu venitul net, si nu cu cel brut. In cazul salariilor mari si foarte mari e insa imposibil sa nu te arda la buzunar costul ridicat adus de impozite pe piata fortei de munca.

Astfel, profitand de statutul microintreprinderilor, care pot opta fie pentru plata unui impozit de 3% pe cifra de afaceri, fie a impozitului de 16% pe profit, managerii bine platiti au decis sa-si primeasca salariile prin intermediul acestei portite legislative. Astfel, ei nu mai platesc contributiile la asigurarile sociale, sanatate si somaj, ci numai impozitul de 3% pe venit (salariu) si cel de 16% pe dividende (in 2004, plateau numai 5% pe dividende, iar in 2005, 10%). De la 1 ianuarie 2007 insa, invocand solicitari (care de altfel nici nu exista) ale UE, Guvernul a decis sa oblige microintreprinderile sa plateasca impozitul de 16% pe profit.

Cheltuieli pe firma

Cei cu salarii mari ar putea opta in continuare sa ramana la actualul statut de microintreprindere si sa plateasca impozitul de 16% pe profit. Pe un profit pe care pot sa-l reduca extrem de mult daca se initiaza in studierea Codului Fiscal sau apeleaza la un specialist in domeniu. Pe langa impozitul pe profit de 16%, ei vor avea de platit si impozitul pe dividende, de 16%, rezultand un cost efectiv de 29,44%. In realitate insa, costul efectiv este mult mai mic datorita cheltuielilor care se pot pune pe firma. Astfel, bunurile achizitionate vor fi trecute pe firma drept cheltuieli, profitul va fi mai mic, impozitul pe profit efectiv colectat de stat va fi si el mai mic. In plus, si valoarea dividendelor va fi mai mica, dar statul va pierde si de pe urma impozitului pe dividende.

Persoana fizica autorizata

Citeste si:

O alta solutie, mai convenabila pentru managerii cu salarii mari, este inlocuirea microintreprinderii cu statutul de persoana fizica autorizata. Aceasta forma de organizare este, din anumite puncte de vedere, chiar mai eficienta decat microintreprinderea: iti tii contabilitatea în partida simpla si poti dispune in orice moment de bani, nu doar la sfarsitul anului, cand primesti dividendele, cum ar trebui, cel putin teoretic, in cazul microintreprinderilor.

In acest sistem, fostul angajat devine prestator de servicii, platit cu un onorariu stabilit. Angajatorul nu mai plateste asigurarile sociale, sanatatea, somajul etc., in total 33,5-37,5% din fondul de salarii. Persoana fizica autorizata trebuie sa achite doar 6,5% contributia la sanatate si contributia la asigurarile sociale, 30%, stabilita în urma unui contract individual, pe o suma declarata arbitrar, cat mai mica. In plus, nu se mai plateste impozit pe dividende. Ca persoana fizica platitoare de TVA, poti deduce si TVA-ul platit. In total, rezulta un cost efectiv de 21,46%. In realitate insa, si acest cost e mult mai mic, datorita cheltuielilor deductibile.

Vecinii prefera plafonarea contributiilor

„Aceste doua posibilitati nu ar mai putea fi folosite in cazul definirii muncii dependente, insa, atat timp cat sistemul de taxare a salariilor, in special al celor foarte mari, nu devine unul rezonabil, mereu vor exista solutii“, considera avocatul Gabriel Biris, de la firma de avocatura Biris Goran. Asemenea sisteme, in care contributiile sociale platite sunt aceleasi pentru orice salariu mai mare de un anumit prag, exista in Ungaria, Polonia, Rusia. In Slovacia, chiar daca exista contributii similare cu ale noastre, ele sunt plafonate astfel incat costul maxim (angajat plus angajator) nu depaseste 450 de euro. „Daca s-ar plafona baza de calcul la contributiile sociale la un nivel rezonabil (3-4 salarii medii), gradul de conformare voluntara la declararea salariilor mari va creste exploziv“, este de parere Biris.

Paradisul fiscal te scapa de impozite

Insa cea mai profitabila solutie pe care o pot adopta actualii detinatori de microintreprinderi este „votul cu picioarele“, acordarea unui vot de neincredere politicii fiscale si emigrarea catre paradisuri fiscale. Plata sala-riilor managerilor importanti se poate face, cu costuri minime, prin intermediul entitatilor off-shore. Daca plata se face din off-shore in off-shore, nu apar probleme de deductibilitate sau withholding tax in Romania, bugetul nu se alege cu nimic. Numai in cazul in care dividendele sunt aduse in tara (daca sunt aduse!), se plateste impozit de 16%. In plus, aceasta solutie nu poate fi afectata de introducerea unei definitii la munca dependenta, deci este in afara radarului autoritatilor, afirma Gabriel Biris.

Sursa: http://www.sfin.ro/articol.php?id=5123&pager_text=0