O crestere uluitoare care ar trebui sa continue pentru cel putin inca 30 de ani, daca previziunile Administratiei americane pentru Informatii in Energie se vor dovedi corecte. Din anul 2008, o ampla confruntare publica a inceput sa umbreasca revolutia inca fragila a industriei de petrol si gaze: fracturarea hidraulica a intrat in atentia opiniei publice ca o activitate periculoasa, care trebuie sa fie intens supravegheata, ba chiar interzisa, pentru a preveni orice daune posibile asupra mediului.

Fracturarea hidraulica (fracking, asa cum a fost popularizata) este una dintre tehnologiile reinviate de inovatiile recente si care a facut ca exploatarea gazelor de sist sa devina eficienta din punct de vedere economic. Termenul a devenit, de asemenea, din ce in ce mai mult, echivalentul unei injuraturi si cuvantul cheie impotriva caruia se intalnesc contestatari de toate facturile. In 2010, un film documentar numit Gasland a facut ca toate aceste voci sa fie auzite.

Gasland, partea a doua si criticile
Filmul s-a nascut in 2008, ca o initiativa independenta, cu buget redus, a explicat Josh Fox, scenaristul si regizorul filmului. Ideea i-a venit dupa ce o companie de gaze naturale i-a oferit familiei sale 100.000 de dolari ca sa arendeze un teren din Pennsylvania, pentru foraje in cautarea gazelor. Filmul a fost realizat in aproximativ optsprezece luni, timp in care au fost filmate aproximativ 200 de ore de material brut, din care au rezultat 107 minute de proiectie.
Apreciat pentru sensibilitate si impact asupra publicului, filmul a castigat premii la numeroase festivaluri de film, printree care un premiu Emmy (2011) si Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film Sundance (2010). A castigat o audienta cu mult mai larga dupa ce a fost difuzat de reteaua de televiziune prin cablu HBO.
Continuarea s-a numit Gasland 2 a fost lansata in aprilie 2013, la Festivalul de Film Tribeca, si a fost, de asemenea, difuzat de HBO.
Cele doua filme au inspirat, la randul lor, abordari critice precum Truthland (2012) si Fracknation (2013). Acestea din urma filme au venit cu perspectiva opusa cu privire la impactul pe care industria gazelor de sist il are asupra oamenilor si mediului. De asemenea, au adus nenumarate corectii in legatura cu faptele si cifrele invocate in Gasland pentru cucerirea publicului.
Reprosul cel mai frecvent adus filmelor Gasland este denaturarea faptelor, prin refuzul de a cita toate partile si ignorarea datelor care infirma teza asumata. A urmat, deci, un potop de dezvaluiri, corectii si demitizari ale afirmatiilor lansate in Gasland.
Dupa care totul a devenit personal! In 2010, Josh Fox a fost confruntat in public cu anumite informatii pe care a ales sa nu le includa in documentarul sau. Cel care l-a infruntat a fost un alt regizor, numit Phelim McAleer. McAleer l-a obligat pe Fox sa admita ca a considerat lipsit de relevanta faptul ca una dintre scenele cel mai frapante din Gasland I - apa care ia foc in bucatarie - a fost prezentata intr-o maniera incorecta. Fox a prezentat imaginile drept dovada zdrobitoare a pericolelor pe care le presupune fracturarea hidraulica. De fapt, fenomenul este cunoscut de sute de ani si nu are nicio legatura cu fracturarea hidraulica.

Povestea gazelor de sist se transforma in telenevela
Conflictele si serializarea nu sunt nici pe departe singurele trasaturi care indica faptul ca prezentarea populara a industriei gazelor de sist este de fapt o fictiune bine regizata. Observam, de asemenea, utilizarea intensiva si aproape exclusiva a abordarilor emotionale (atat in Gasland, cat si in Truthland). Avem apoi "descoperirile neasteptate", controversele si conspiratiile.
De fapt, cele mai multe dintre afirmatiile din Gasland I au fost puternic criticate si demontate cu argumente si cifre de catre institutiile oficiale americane, asociatiile profesionale si experti recunoscuti. Multe dintre aceste argumente au fost respinse in bloc in Gasland, partea a doua, ca fiind parte a unei ample conspiratii in care politicieni, oameni de afaceri, reglementatori corupti si experti cumparati comploteaza pentru a permite explorarea gazelor de sist cu orice risc.
Si mai sunt personajele recurente! Aceleasi familii sunt prezentate in ambele filme Gasland, in timp ce unii experti migreaza din Gasland in Fracknation, pentru a veni cu clarificari asupra pozitiilor exprimate anterior. La randul sau, filmul Truthland are in prim plan o femeie care pleaca "in cautarea adevarului", dupa ce a fost speriata de dezastrul descris in Gasland I ca s-ar fi produs intr-o localitate apropiata.

Staruri, multimi, lacrimi si averi
Josh Fox a devenit faimos in toata lumea dupa primul sau film dedicat gazelor de sist. El a obtinut respect si finantare, precum si uralele multimii. A reusit sa fie arestat de trei ori, pe durata filmarilor la Gasland II, dupa care a explicat: "Nu-mi place sa fiu arestat, dar nu e asa de rau atunci cand vorbim despre o forma de nesupunere civica, lipsita de violenta."
Fox a atras atentia unor sponsori puternici astfel ca a reusit sa-si promoveze filmele, iar banii pe care ii primit explica in parte succesul sau mass-media.
La randul sau, Phelim McAleer se prezinta ca un cavaler al adevarului care se confrunta cu "amenintari, politai si procese inventate [in timp ce] pentru a obtine raspunsuri de la extremistii verzi". Si-a inceput aventura de distrugere a afirmatiilor false care apar in Gasland provocandu-l pe Fox in timpul unei conferinte de presa, dupa care a reusit sa stranga peste 200.000 de dolari printr -o campanie de crowdfunding lansata pe Kickstarter. Astfel, McAleer a incercat sa evite ca munca sa fie taxata drept propaganda pro-gaze de sist.
Si totusi, independenta ambilor regizori este pusa la indoiala. Banii marilor companii petrol (grupuri de lobby) se intalnesc cu banii marilor ecologisti (precum contributiile din partea Park Foundation sau sprijinul HBO).

Seria de filme avand in prim plan gazele de sist va fi discutata in direct la The Money Channel, vineri, de la ora 17, intr-o emisiune moderata de Constantin Rudnitchi, avandu-i alaturi pe trei dintre expertii romani in economie si industrie extractiva.

TMC: Expertii demonteaza dezinformarea in cazul gazelor de sist

Valul de emotie din jurul explorarilor pentru gaze naturale in judetul Vaslui a dus la suspendarea operatiunilor programate de compania Chevron in comuna Pungesti. Protestatarii consemneaza o victorie, in vreme ce industria de petrol si gaze analizeaza impactul si valoarea de precedent a acestui caz. Trei experti recunoscuti in economie si industrie extractiva au trecut de la emotie, la argumente, vineri, intr-o editie speciala realizata de televiziunea The Money Channel, singurul post de business al Romaniei.

Riscurile de mediu sunt mult exagerate
Riscurile exploatarii gazelor de sist nu sunt nici pe departe de felul si de marimea celor vehiculate de opinia publica, a explicat conferentiar Radu Dudau. "Nu sunt otravite apele, nu sunt poluate pajistile, terenurile agricole si padurile, nu se produc cutremure perceptibile". Radu Dudau a invocat datele statistice dintr-un studiu realizat de MIT in 2011, care arata ca din 20.000 de puturi de extractie a gazelor de sist studiate intre 2005 si 2009, numai 20 au provocat contaminarea apelor freatice. Este o rata de unu la mie, care ia in calcul inclusiv exploatari timpurii, operate de companii mai mici si mai aventuroase, intr-un regim de supraveghere mult mai lax decat in prezent. Deja tehnologia a evoluat foarte mult in ultimele decenii, iar situatiile critice, desi nu pot fi excluse cu totul, sunt astazi cu mult mai putin probabile.
In plus, Romania aplica standardele europene de mediu, care deja sunt dintre cele mai dure din lume. Problema identificata de Radu Dudau este ca niciuna dintre puterile statului roman nu se bucura de increderea societatii.
Romania are experienta in tehnologia de fisurare hidraulica
Multi dintre cei care vorbesc despre gazele de sist nu au nicio pregatire si nicio calificare in acest domeniu. Opinia cvasi-generala in randul expertilor romani este favorabila explorarii tuturor resurselor estimate de gaze naturale, precum si exploatarii in conditii de securitate a resurselor confirmate. Profesorul Nicolae Antonescu, rector onorific al Universitatii de Petrol si Gaze de a Ploiesti, a prezentat in detaliu despre tehnologiile utilizate pentru identificarea si exploatarea gazelor naturale din roci argiloase (shale gas). Mai exact, a vorbit despre faptul ca in Romania este deja folosit de multi ani procedeul de fisurare pentru stimularea unor zacaminte. Expertul originar din Moreni a respins temerile legate de intensificarea sau aparitia unor activitati seismice afirmand ca impactul forajelor subterane este abia sesizabil la suprafata, numai de senzori plasati in apropierea zonei de lucru.
Nicolae Antonescu a abordat si mitul celor 900 de substante chimice injectate in pamant: "Se foloseste apa, nisip sau granule de ceramica si o singura substanta chimica, cea potrivita pentru tipul de roca pe care trebuie sa-l fisuram. In total, industria foloseste cateva sute de substante, dar la o exploatare cel mai adesea nu e nevoie decat de una singura."
Argumentele economice ar trebui sa conteze mai mult
Inainte de a consuma, trebuie sa producem, a subliniat profesorul de economie Cristian Paun (ASE). Or, cel mai adesea, productia industriala, de orice fel ar fi ea, vine impreuna cu riscuri de mediu sau chiar cu costuri. Decizia cu privire la exploare sau exploatare trebuie sa fie una rationala, care sa ia in calcul atat oportunitatile pe care le ofera Romania - traditie in industria petroliera, infrastructura si forta de munca bine calificata -, cat si contributia investitorului: capital, tehnologie, know-how specific.
In opinia profesorului Paun, unele dintre problemele de acum apar din regimul proprietatii din Romania. Daca resursele subsolului ar fi fost ale locuitorilor din Pungesti, este probabil ca acestia ar fi fost mai interesati de avantajele explorarii gazelor naturale din zona lor. Asa, cu statul proprietar pe resursele subsolului, nu putem decat sa avem incredere ca specialistii au calculat bine redeventele si celelalte avantaje pentru Romania (impozite, taxe pe munca etc). Pe langa veniturile directe, este important ca industria noastra sa ramana atractiva pentru marile companii globale in fata altor zone, de la Ucraina, la Polonia, Irak sau Rusia.