"Ȋn ultimii ani, aderarea Romaniei la zona euro a devenit o tinta miscatoare. Ultimul termen mentionat acum este 2019. Consideram acest nou termen ca fiind foarte ambitios si credem ca o data de aderare mai realista ar fi dincolo de 2021", se arata intr-un raport al Erste "Aderarea Romaniei la zona euro: o tinta miscatoare?"

Planurile Romaniei de a adera la zona euro au ramas neschimbate chiar si in perioada de varf a crizei, cand a fost pusa sub semnul intrebarii existenta monedei europene, iar Ungaria si Polonia au pus acest obiectiv in asteptare.

Aderarea Romaniei la zona euro, o tinta aflata in miscare de la intrarea tarii in Uniunea Europeana, a fost utilizata ca "proiect istoric" necesar pentru a servi ca ancora pentru deciziile economice ale guvernelor, fiind sprijinita puternic in acest sens de Banca Nationala a Romaniei.

Apetitul Romaniei pentru reforme a fost mai degraba moderat.

"In ultimele doua decenii, apetitul Romaniei pentru reforme a fost mai degraba moderat si, de aceea, obiective ambitioase precum aderarea la UE sau obtinerea centurii de siguranta a FMI au fost factorii motivanti care au facut Romania sa inghita chiar si pastilele mai amare ale reformelor, care altminteri ar fi fost refuzate, institutiile mentionate avand in acelasi timp si rolul de tapi ispasitori pentru deciziile nepopulare", se arata in raport, potrivit Mediafax.

Pentru putea adopta moneda euro, Romania trebuie sa indeplineasca mai multe criterii de convergenta nominale, care sunt criteriile formale de aderare la zona euro. Pentru aderarea la moneda europeana sunt insa relevante si criteriile de convergenta reala, care furnizeaza o imagine mai exacta asupra capacitatii tarii de a face fata presiunilor de competitivitate din zona euro, noteaza Erste.

Ce impiedica Romania sa adopte euro

Tarile care isi propun sa adere la zona euro trebuie sa respecte cinci criterii nominale, asa cum sunt definite de Tratatul de la Maastricht. Romania nu indeplineste inca cerinta privind inflatia medie pe ultimele 12 luni, care trebuie sa fie cu maximum 1,5% mai mare decat media neponderata a inflatiilor medii din tarile cu cele mai mici inflatii din zona euro. Tarile cu cifre scazute extreme cauzate de o recesiune severa sau de taierile de salarii sunt excluse din inflatia-etalon.

"In pofida celei mai scazute inflatii istorice din Romania, dezinflatia din zona euro a fost mult mai puternica, facand ca diferenta fata de nivelul de referinta sa creasca in 2013 dupa o micsorare temporara in 2012", afirma analistii institutiei de credit.

Autoritatile romane indeplinesc criteriul privind deficitul bugetar, care nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB. De asemena, indatorarea publica se situeaza semnificativ sub pragul de 60%, aceasta fiind, de asemenea, una dintre conditii.

Romania se apropie de respectarea unui alt criteriu, care cere ca ratele dobanzilor pe termen lung sa nu depaseasca cu mai mult de 2% media aritmetica neponderata a randamentelor obligatiunilor guvernamentale cu maturitatea de 10 ani in cele mai performante trei state membre UE din perspectiva stabilitatii preturilor (tari care s-au calificat pentru calcularea valorii de referinta a inflatiei).

De asemenea, tarile candidate trebuie sa intre, timp de doi ani, in Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM/ERM II) din cadrul Sistemului European Monetar (EMS) si, totodata, sa nu devalorizeze moneda nationala pe parcursul ultimilor doi ani. Aceasta inseamna ca tara candidata ar trebui sa reuseasca sa mentina cursul de schimb intr-un interval de plus/minus 15% fata de cursul central.

Romania inca nu a aderat in mod oficial la ERM si va intra probabil doar cu doi ani inainte ca aderarea la uniunea monetara sa devina un obiectiv realizabil. Totusi, volatilitatea inregistrata de cursul euro-leu din ultimii ani arata ca moneda nationala a variat mult mult mai putin decat intervalul de ± 15% cerut, noteaza Erste.

Citeste si:

"Concluzia este ca Romania ar putea in prezent sa indeplineasca trei din cele cinci criterii de convergenta nominala necesare pentru a adera la moneda euro. Criteriul de stabilitate a preturilor si al randamentului pe termen lung al obligatiunilor ar putea fi indeplinite in 1-2 ani, atat timp cat deciziile economice raman prudente", afirma analistii.

Criza financiara a demonstrat insa ca doar criteriile de convergenta nominale nu reusesc sa reflecte adecvat eventualele probleme pe care o tara le-ar putea avea dupa a aderare prematura la zona euro, ignorand astfel competitivitatea si decalajul de convergenta a economiei reale, avertizeaza banca.

O analiza realizata pe baza unor indicatori de convergenta reala ar oferi o imagine mai buna pentru a intelege cat de departe este Romania de standardele de dezvoltare ale UE. Un prim indicator, productivitatea muncii, arata ca Romania este cu 50% sub media UE si cu mult sub nivelul raportat de cele mai recente state membre euro la momentul aderarii lor (Slovenia, Slovacia, Estonia si Letonia). Presupunand o crestere anuala de 3%, care este un ritm destul de moderat, Romania ar avea nevoie de aproximativ opt ani pentru a ajunge la nivelul inregistrat de Letonia la momentul aderarii la zona euro.

Romania ar avea nevoie de inca 7-8 ani pentru a ajunge la nivelul inregistrat de Letonia atunci cand a aderat

Un alt indicator relevant care arata ca Romania este inca departe de zona euro in ceea ce priveste dezvoltarea si convergenta reala, riscand saracia si excluziunea sociala. Presupunand ca trendul actual de convergenta va continua, Romania ar avea nevoie de inca 7-8 ani pentru a ajunge la nivelul inregistrat de Letonia atunci cand a aderat, arata Erste.

Unul dintre cei mai importanti factori pentru aderarea la zona euro este PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare. Astfel, PIB pe cap de locuitor al Romaniei este in crestere, dar a ajuns abia la 50% din media UE, in timp ce decalajul dintre ultimele state care au devenit membre ale zonei euro si media UE a fost mult mai mic la momentul respectiv decat cel raportat in prezent de Romania.

Valoarea acestui indicator la care s-a facut aderarea a scazut treptat, astfel incat decalajul dintre tara candidata si media UE a crescut treptat de la 11% la 33%. Un prim scenariu ar fi unul in care pragul minim necesar nu va fi redus in continuare pentru Romania, care ar trebui sa aiba un PIB pe cap de locuitor de cel putin 65% din media UE, nivelul inregistrat de ultimul stat membru. Romania are nevoie de rate de crestere economica cat mai mari comparativ cu UE pentru a reduce decalajul intr-un timp cat mai scurt.

Potrivit calculelor Erste, perioada cea mai probabila in care Romania ar putea sa ajunga la nivelul de 65% din PIB/locuitor al UE este de 10-13 de ani. Un al doilea scenariu ia in considerare posibilitatea ca pragul necesar pentru a adera la uniunea monetara sa fie redus in continuare si Romania ar fi dispusa sa-si asume riscul de a adera la un PIB pe cap de locuitor de doar 60% din media UE. Reducerea limitei ar scadea numarul de ani necesari pentru a depasi acest prag. Scenariile cele mai probabile de crestere economica a UE si Romaniei sugereaza ca ar fi necesari aproximativ 7-9 ani pentru a indeplini acest obiectiv.

Romania are nevoie de mai mult timp decat se considera in prezent in discutiile publice pentru a adera la zona euro. Desi toate criteriile de convergenta nominale ar putea fi atinse in curand, diferentialul de dezvoltare economica dintre tara noastra si restul Uniunii Europene este prea mare pentru a fi ignorat, noteaza analistii Erste.

"Lejeritatea cu care calendarul de aderare a variat in ultimii ani sugereaza ca factorii de decizie din Romania tind sa ignore provocarile puse de statutul de membru al zonei euro si riscurile generate de o aderare lipsita de pregatirea corespunzatoare. Cel mai recent termen avansat, respectiv 2019, a fost catalogat drept ambitios de catre banca centrala si nu putem decat sa fim de acord cu acest lucru avand in vedere ca scenariile discutate anterior sugereaza ca o aderare post-2021 este mai realista", se arata in raport.

Chiar si o data ulterioara anului 2021 nu va fi usor de atins fara deciziile dure pe care le presupune impulsionarea competitivitatii economiei. Restructurarea si privatizarea companiilor de stat, cresterea veniturilor bugetare si a absorbtiei fondurilor europene si favorizarea investitiilor in infrastructura in dauna cheltuielilor sociale sunt doar cateva dintre ele, avertizeaza banca austriaca.