Romania 1918-2014: "metamorfoza" economiei intr-un secol de viata a societatii romanesti

In decembrie 1989, multi romani au crezut ca, in scurt timp dupa ce vom trece la o economie de piata functionala, vor incepe sa traiasca la fel de bine precum in vest. Atat de incoerent a fost insa managementul tranzitiei incat, o mare perioada de timp dupa Revolutia din 1989 am cazut in capcana strategiilor politice caracterizate prin improvizatie, ceea ce in mare parte se intampla, din pacate, si la 25 de ani de la caderea comunismului.

Se implinesc, de asemenea, astazi, pe 1 decembrie, aproape 100 de ani (96, mai precis) de la Adunarea de la Alba Iulia si unirea provinciilor Transilvania, Banat, Crisana, Maramures si Satmar cu Regatul Romaniei. Cu aceasta ocazie, wall-street.ro a trecut in revista 10 evenimente economice care au transformat profund societatea romaneasca de atunci si pana in prezent.

Marea Criza Economica 1929-1933

Marea Criza a debutat la 29 octombrie 1929 prin crahul bursier de la New York. La scurta vreme a afectat cea mai mare parte a Europei. In Romania, criza s-a facut simtita prin scaderea masiva a preturilor in special la produsele agricole al caror pret a ajuns, in anul 1931, la jumatate fata de nivelul anului 1929. Criza a lovit si institutiile de credit care, afectate de lipsa de incredere a clientilor, s-au confruntat cu retragerile capitalurilor straine si a depunerilor interne.

Drept consecinta, au aparut falimente rasunatoare, cum sunt cele declarate de Banca Generala a Tarii Romanesti, Banca Marmorosch, Blank & Co. sau Banca Berkovitz. In aceasta perioada, nivelul de trai a scazut drastic. In anul 1933, indicele general al salariilor nominale reprezenta 63 % din cel al anului 1929. O situatie extrem de grea era cea a salariatilor publici, ale caror salarii au fost supuse unor reduceri succesive (10-23 % in 1930, 15 % in 1932, 10 % in Bucuresti in 1933-1934), cunoscute sub numele de "curbe de sacrificiu".

Salariile reale au scazut, totusi, intr-un ritm inferior celor nominale, ceea ce nu a impiedicat populatia sa resimta socul scumpirilor. Devalorizarea leului a fost mascata prin micsorarea preturilor, dar aceasta nu a putut impiedica deprecierea cursului monedei romanesti. Criza economica a compromis stabilizarea monetara din 1929; prin instituirea monopolului BNR asupra comertului cu valute si impunerea unui curs oficial al leului fata de acestea in 1932.

Citeste mai multe despre istoria monedei aici.

Cenusa Silviu Carol / Shutterstock.com

Procesul de colectivizare

Desi inca inapoiata tehnologic, agricultura reprezenta principala ocupatie economica in Romania, imediat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Partidul Comunist Roman a desfasurat in perioada 1949–1962 un proces de colectivizare, ce a constat in confiscarea aproape a tuturor proprietatilor agricole private din tara si comasarea lor in ferme agricole administrate de stat (CAP). In Romania, colectivizarea a fost similara cu cea efectuata in URSS, prin aceea ca a inglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate intr-o ferma colectiva.

Inceput intai greoi si haotic, procesul de colectivizare a stagnat intre 1953 si 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate si dus la final in 1962. Numerosi tarani, atat saraci, cat si mai instariti, s-au opus acestei actiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori si la represiuni violente, ucideri, deportari, incarcerari si confiscari ale intregii averi a celor implicati. Dupa caderea regimului comunist in 1989, CAP-urile au fost desfiintate.

Citeste mai mult despre procesul de colectivizare aici.

Shutterstock / Agricultura

De la o economie agrara la una preponderent industriala

Daca in statele occidentale, in economie au fost create, in special dupa 1970, structuri economice primare si secundare negentropice, nepoluante, reducand ponderea la realizarea PIB in favoarea sectorului serviciilor, in aceeasi perioada, in Romania, s-a accentuat caracterul extensiv al cresterii economice (Marius Bacescu, Angelica Bacescu-Carbunaru - Macroeconomie Intermediara, Editura Universitara, 2004).

Astfel, intre 1970-1989, desi rata acumularii a fost in medie de 37,5% pe a, cea mai mare parte a investitiilor fiind alocata industriei, in dauna altor ramuri si sectoare ale economiei. Ca urmare, Romania s-a transformat dintr-o tara agrar-industriala in una industrial-agrara, astfel ca in 1989 contributia industriei si a constructiilor la crearea venitului national a fost de 65%, a agriculturii de 15% si a altor ramuri de 20%.

Shutterstock/ Activitate industriala

Cum a platit Romania datoria externa

In anii '70, Romania se imprumuta masiv pentru industrializarea fortata a tarii dar si pentru investitii externe. Dorinta lui Nicolae Ceausescu era ca Romania sa devina o putere politica si economica importanta. La inceput, totul parea sa mearga bine, dar in urma unor tranzactii speculative cu grau si petrol, tara intra in blocaj financiar si incetare de plati. In septembrie 1981, Romania lui Ceausescu atingea varful datoriei externe: 10,17 miliarde de dolari.

Sub presiunea FMI, Nicolae Ceausescu ia o hotarare drastica: plata tuturor datoriilor externe inainte de termen, desi platile aniticipate, erau, de asemenea, penalizate. Ca urmare, pentru plata datoriei, mare parte din productia agricola si industriala a tarii ia calea exportului la preturi mici. Daca in 1988, media europeana a volumului exportului pe locuitor era de 3.635 de dolari, in conditiile in care in unele tari dezvoltate (precum Belgia sau Luxemburg) exportul era de peste 9.000 de dolari pe locuitor. Chiar in aceste conditii, in 1989 excendentul contului curent al balantei de plati era de 2,8 miliarde de dolari, cu care s-a achitat in avans datoria externa ramasa si a crescut rezerva internationala la 1,8 miliarde de dolari.

Asadar, in decembrie '89, Romania era intr-o situatie paradoxala. Pe de-o parte, populatia rabda de foame - pe de alta parte, avea in conturi aproape doua miliarde de dolari (care vor disparea in anii '90). Mai mult, Romania avea investitii si datorii de recuperat in valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari. Si, ca paradoxul sa fie total, Romania nu mai avea datorii externe.

Mai multe detalii pe acest subiect aici.

Shutterstock / Datorie externa

Terapia de soc a "ucis" economia

Dupa Revolutia din 1989, in Romania, precum si alte tari din regiune, scapate de jugul comunist, au fost aplicate masuri radicale, nepopulare, pentru accelerarea tranzitiei spre o economie de piata. Planul de actiune, ceeea ce s-a numit modelul terapiei de soc putea fi sintetizat in trei concepte fundamentale: dereglementare, privatizare si liberalizare.

Modelul, interpretat ca o reteta magica, reprezenta o suita de masuri, recomandari si sugestii lansate initial de Jeffrey Sachs (1990) cu suportul logistic al FMI si BM. Terapia de soc iesea dintr-o experienta pur teoretica, de laborator. El s-a intemeiat initial prea mult pe credinta ca liberalizarea duce inevitabil si instantaneu la logica de piata, ca privatizarea va produce direct si masiv piata, ca mecanismele reglatorii apar ca o consecinta a schimbarii (Marin Dinu, Cristian Socol, Aura Niculescu - Economia Romaniei, Ed. Economica, Bucuresti, 2005, pag.45).

In momentul schimbarii paradigmei, de la o forma de comunism falimentar la un capitalism extrem de salbatic, proprietatea statului a ajuns rapid la cheremul reminiscentelor securiste, plebei fiindu-i livrate principiile de dreapta ale libertarianismului.

Shutterstock / Bula de sapun

Transformarea capitalului productiv in vile si masini de lux

Un paradox economico-social romanesc, specific perioadei de dupa 1990, a fost ca pe masura ce majoritatea a saracit, ajungandu-se la un venit mediu ridicol fata de Uniunea Europeana, pe strazi au aparut tot mai multe masini de lux, iar in orase, la munte si la mare, au rasarit ca ciupercile vile somptuase si palate etnice cu nenumarate turnuri si turnulete. In tari bogate nu intalneai o asemenea frecventa de masini si locuinte noi luxoase. (Bacescu, 2004)

Un studiu elaborat in 2002 de catre grupul de cercetare GFK cu privire la datele de piata pe 2001, pentru 38 de tari europene, mentiona un venit mediu anual de 986 euro pe locuitor pentru Romania si 7.466 euro in Portugalia. Aceste statistici evidentiau ca in Portugalia, tara cea mai saraca din UE, se realiza un venit mediu de peste sapte ori mai mare decat cel din Romania.

In spatele acestor realitati se afla distrugerea unei mari parti din capitalul productiv al tarii si ingroparea lui in vilele, palatele si masinile de lux ale profitorilor tranzitiei. Opulenta unora era rezultatul direct al disparitie flotei comerciale, al metamorfozarii sistemelor de irigatii in fier pentru export si al transformarii unor fabrici su uzine in mormane de fier vechi.

Shutterstock / Opulenta, lux

Afacerea "Bancorex"

Falimentul Bancorex a inseamnat o pierdere de 2,4 miliarde de dolari pierduti de Romania, adica vreo 7-8 la suta din PIB la acea vreme. Astazi, dupa 15 ani de la faliment, statul inca se chinuie sa recupereze un miliard de la cei care si-au construit imperii financiare cu banii luati de la Bancorex, in anii '90. Bani pe care nu i-au mai inapoiat niciodata.

Revolutia a prins Bancorex, infiintata in 1968, sub numele de Banca Romana pentru Comert Exterior, cu rezerve de un miliard de dolari, dar dupa 90, bogatia in valuta a inceput sa se evapore. Statul, prin Bancorex, se hotaraste sa sustina initiativa privata, dar nu oricine avea insa acces la banii de la banca. Trebuia ca cineva cu functie in stat sa intervina pentru tine.

Cei care au luat bani de la Bancorex, nu i-au dat inapoi niciodata. Nu aveai nevoie de bonitate sau garantii solide, ca sa obtii un credit. Prabusirea Bancorex a inceput in 1997, odata cu instaurarea Guvernului Ciorbea. Curtea de Conturi a descoperit nereguli grave: acordarea de credite cu garantii fictive unor firme sau mari companii falimentare.

Citeste mai mult despre acest subiect aici.

Shutterstock / Faliment

Prabusirea cursului de schimb

In anii '90, tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie au suferit de pe urma efectelor negative ale globalizarii. Din momentul disparitiei increderii intr-o economie, capitalurile straine ies de pe piata, provocand prabusirea cursului monedei si fragilizarea sistemului productiv si financiar. La sfarsitul anului 1989, toate tarile Europa Centrala si de Est se gaseau in plina criza care se putea observa prin dezechilibre majore (penurii de produse, hiperinflatie, deficite bugetare de proportii, datorii externe nesustenabile, structura a exporturilor ineficienta).

Dezechilibrele initiale in economie - inflatia reprimata, monopolurile, piata valutara la negru extinsa, absenta unor reforme economice in perioada pretranzitiei- trebuie asociate cu declinul in PIB in primii ani ai tranzitiei (1990-1999). In aceste conditii, autoritatile nu au reusit stopa prabusirea cursului monedei nationale, care de la aproximativ 8.000 lei pe dolari in 1990 a ajuns la aproximativ 33.000 lei in 2003. Nivelul si evolutia inflatiei determina puterea de cumparare a monedei, cursul deschimb fiind raportul intre puterile de cumparare a doua monede.

Asa cum se observa in tabelul de mai sus, in perioada 1990-1990, Romania a cunoscut o inflatie care a avut si trei cifre (galopanta). In anii 1993 si 1997 au fost cele doua "caciuli" de inflatie cu valori de 256,1% si respetiv 154,8%. Aceste valori ale inflatiei au afectat atat cursul valutar, cat si cresterea economica.

Exodul tinerilor spre Occident

Este unanim recunoscut de catre economisti ca daca vreai sa distrugi o economie trebuie sa-i distrugi cererea. In conditiile in care in prioada anilor '90 au fost scoase din circuitul economic o multitudine de capacitati de productie, paralel cu cresterea fiscalitatii, mii de intreprinderi mici si mijlocii au dat faliment, crescand somajul si diminuand veniturile populatiei. La inceputul anilor 2000, de exemplu, ne aflam intr-o situatie mai proasta decat inainte de Revolutie, adica la aproximativ 60% din nivelul de trai din 1989.

Rezultatele recensamantului populatiei din 2002 si 2011 releva un aspect ingrijorator si anume ca populatia Romaniei a scazut in perioada 1992-2002 cu circa 5%, adica aproximativ 1,2 milioane de persoane si cu alte 1,5 milioane de persoane in perioada 2002-2011.

Aceasta scadere o putem pune aproape in intregime pe seama populatiei tinere, din urmatoarele doua motive: cresterea varstei medii a casatoriei si reducerea numarului de nasteri, ca urmare a conditiilor precare in care se poate incropi un camin, dat fiind accesul limitat la o locuinta si la un loc de munca; al doilea motiv il constituie emigrarea cu preponderenta a tineretului peste hotare in cautarea unui loc de munca sau studiu care sa-i aduca satisfactiile asteptate.

Shutterstock / Emigrare

Coruptie fara corupti

Un alt paradox al societatii romanesti de dupa 1990 este legat de coruptie si fenomenele conexe acesteia. Coruptia de la noi a fost criticata sever de catre Uniunea Europeana si de catre mass-media din strainatate. In mod paradoxal insa, cei care au instrumentat si au profitat de pe urma marilor afaceri de coruptie nu au fost inca gasiti (Bacescu, 2004)

Nu sunt semne ca se vor recupera vreodata miliardele de dolari, despre care s-a vorbit in legatura cu pagubirea unor banci de stat si private, cu disparitia flotei comerciale, cu FNI, cu privatizarea Romtelecom si Petrom, cu "mafia petrolului si a alcoolului", cu "afacerea Megapower", cu distrugerea celei mai mari parti din sistemele de irigatii, cu retrocedarile ilegale, cu praduirea a numeroase fabrici si uzine s.a.m.d. La noi, lupta impotriva coruptiei a dus la prinderea unora care au luat cateva sute de dolari sau euro mita, la demascarea profesorilor care incasau "atentii" de la parinti si la alte "realizari" de aceeasi anvergura.

Shutterstock / Coruptie, mita