Paradox: scaderea preturilor scade apetitul consumatorilor

Paradox: scaderea preturilor scade apetitul consumatorilor

Cand preturile scad in mod constant, consumatorii devin reticenti in fata rafturilor si apetitul lor pentru cumparaturi scade. In mod firesc, ei se intreaba daca nu cumva preturile vor continua sa scada si "investitia" lor nu va fi mai rentabila peste o saptamana, o luna sau un an. Astfel, economiile intra intr-un cerc vicios, avand in vedere ca o scadere a ratei consumului afecteaza cresterea economica, noteaza Bloomberg. Pe scurt, daca preturile scad, cererea urmeaza acelasi trend, se vinde mai putin, iar prapastia recesiunii se adanceste.

Un raport publicat de Eurostat pe 7 ianuarie arata ca preturile in zona euro au inregistrat un declin de 0,2% in decembrie 2014 fata de aceeasi luna a anului precedent, prima scadere de la criza financiara globala din 2009. Mai mult, acest fenomen al deflatiei este unul rar in Europa, el fiind mai cunoscut Japoniei incepand din 1990. In Europa, fenomenul a aparut prin 1930, anii crizei generate de supraproductie, cunoscuta ca "Marea Depresiune".

Antreprenoriatul, in impas: afacerile amana investitiile si angajarile

Antreprenoriatul, in impas: afacerile amana investitiile si angajarile

Afacerile urmeaza, in perioada scaderii de preturi, acelasi trend ca in cazul consumatorilor: amana investitiile. Astfel, companiile amana cumpararea de utilitati, in ideea ca vor obtine preturi mai bune in viitor. Asadar, afacerile vor fi mai reticente in a cheltui bani pe facilitati sau pe angajari.

Scaderea preturilor echivaleaza cu scaderea incasarilor la producatori, ca urmare a declinului vanzarilor, ceea ce inseamna ca ei trebuie sa isi reduca, la randul lor, costurile. Asadar, ei vor taia fie platile catre furnizori, fie salariile pentru angajati. Astfel, veniturile scad odata cu preturile si oamenii au mai putini bani, chiar daca fiecare lira sau euro poate cumpara mai mult.

Companiile devin prizoniere ale profiturilor mici

Companiile devin prizoniere ale profiturilor mici

Daca antreprenorii incep sa se abtina de la cheltuieli, scade si potentialul de profit al afacerilor lor. Asta inseamna ca le este din ce in ce mai greu sa faca profituri.

Mediul antreprenoriat devine unul constrangator: daca o companie vrea sa isi creasca cota de piata, trebuie sa taie din preturi, ceea ce inrautateste lucrurile. De altfel, apetitul antreprenoriat ar putea scadea in ansamblu, avand in vedere ca mutle companii vor gasi inutila producerea unor bunuri care valoreaza tot mai putin cu fiecare luna care trece.

Spirala deflationara: un cerc vicios pentru consumatori

Spirala deflationara: un cerc vicios pentru consumatori

Daca profiturile companiilor scad, asta inseamna ca ele vor avea mai putini bani pentru a-si plati angajatii. Prin urmare, acestia nu mai primesc mariri de salarii, ceea ce inseamna ca isi vor reduce, la randul lor, cheltuielile personale, iar cercul vicios continua. Asta inseamna spirala deflationara.

Daca veniturile scad, proportia sumei alocate pentru plata datoriilor este mai mare, iar cheltuielile pentru bunuri si servicii sunt reduse de catre consumatorul privat. Asta inseamna recesiune, care determina declinul si mai accentuat al scaderii veniturilor, iar povara datoriilor devine tot mai apasatoare.

Spirala care duce catre faliment?

Spirala care duce catre faliment?

Un paradox al deflatiei este ca preturile scad, insa sumele datorate raman aceleasi, iar valoarea lor simtita creste. Cu alte cuvinte, daca un credit de 5.000 de lei venea cu o rata lunara reprezentand, sa spunem 10% din salariu, odata cu scaderea veniturilor, rata ar putea "musca" 12%, 13% sau 15% din salariu.

Debitorii sunt astfel coplesiti. Un scenariu ideal ar fi acela in care atat companiile cat si consumatorii se abtin de la alte cheltuieli pentru a-si indeplini obligatiile. Cand lucrurile se inrautatesc, ambele parti sunt aproape de faliment.

Relaxarea cantitativa, o masura la indemana bancilor

Relaxarea cantitativa, o masura la indemana bancilor

Factorii de decizie politica au si un antidot pentru incetinirile economiei, insa este mai dificil atunci cand ratele dobanzilor scad foarte mult, pana la aproape de zero. Asta este si problema Bancii Centrale Europene.

Dobanzile au fost, in ultimul timp, ridicate si scazute, insa relaxarea cantitativa - o inventie a Japoniei prin anii 2000 - este inca un instrument netestat de Europa, iar eficienta lui este inca un subiect controversat in cercurile economice.

Banca Centrala Europeana a facut pana acum mai multe scenarii cu privire la masurile de relaxare cantitativa (QE), respectiv achizitionarea de obligatiuni suverane ale statelor care fac parte din zona euro. Aceasta masura este menita sa stopeze deflatia din zona euro.

Sursa foto: Compas care indica preturile / Shutterstock.