Masini cu numar impar merg spre mare. Caldura cel putin la fel de mare, soarele dogoreste, holdele cu grau bat in geamul Daciei 1300 cu numar 7-B-1981, patria comunista iti zambeste cu rictus larg. In dreapta, o familie de trei face semnul universal de „ia-ma nene”. Opresti si…

…astfel se naste si pe meleaguri carpatine ceea ce urmeaza a fi numit, intr-un viitor pe care pe-atunci tanarul din Dacie nu avea cum sa-l intrezareasca, economia colaborativa.

Acces la bunul altuia este mantra economiei colaborative, un sector care se bazeaza pe imprumuturi intre oameni, schimb sau colaborare. Ideea imprumutului unei coase sau scari pentru cules merele de la un vecin, ca apoi acesta sa vina la tine pentru o bere nu este deloc noua. La fel, nici „imprumutul” Daciei tale care goneste cu 64 km/h catre statiunea Neptun unei familii batute de soare nu este noua. Economia colaborativa exista inca de la inceputul Omenirii, pe cand oamenii pesterilor isi imprumutau unul altuia uneltele de cioplit si vanat, in schimbul unui bol de os.

Romanului ii este inca teama sa impartaseasca – este o frica inertiala de „tepari”.

Tehnologia recenta faciliteaza insa noi afaceri, idei si initiative inimaginabile pana de curand – este un segment care va exploda cat de curand si in Romania, fara doar si poate.

Avem si in Romania!

In Romania, economia colaborativa este inca la inceput de drum, in general contactul cu acest gen de initiative avandu-l prin intermediul celor internationale – vezi Uber, care lasa oamenii sa se foloseasca de masinile altora, sau CouchSurfing, retea sociala care permite calatorilor sa poposeasca in casele altora, pentru a se odihni. In Romania, exista cateva initiative similare cu Uber, precum autostopul.ro, masinaplina.ro, iamanene.ro. Sunt insa inca putin cunoscute (din pacate), nereusind sa se impuna (inca) cu adevarat. Este insa un inceput.

Asociatia pentru Sustinerea Agriculturii Romanesti este inca un proiect 100% romanesc, exemplu de economie colaborativa. „ASAT are la baza o relatie de colaborare si incredere intre producatori si consumatori. Aici, cele doua parti, care pe o piata libera de cele mai multe ori nu se intalnesc, nu se cunosc sau se ignora reciproc, au posibilitatea sa se cunoasca. Producatorul nu va mai produce pentru niste fete necunoscute (de care ajunge sa nici nu-i mai pese), ci produce pentru Alina, care doreste sa aiba o sarcina sanatoasa, sau pentru Maria, care isi doreste produse sanatoase pentru cele doua fiice ale ei, cu care vine la ridicarea cosului s.a.m.d.”, scrie pe site-ul asociatiei.

Tot initiative de economie colaborativa sunt comertul sau schimbul de haine, jucarii, obiecte din case, mobila, aparate de gradinarit si asa mai departe, organizate online sau intr-un spatiu fizic – astfel de targuri au loc in fiecare luna in mai multe zone din tara.

Exista, deci, exemple de economie colaborativa si in Romania. Cu cat bunurile costa mai mult la cumparare si apoi sunt folosite doar in mod ocazional, cu atat noul tip de consum se dovedeste mai rentabil pentru particularii care considera ca mai important este sa poti utiliza un produs, decat sa-l posezi si…atat.

Iti vine cumva vreo idee legata de hamacul tau, pe care nu l-ai scos din dulap din tinerete? Stii cumva vreo doi copaci relativ apropiati, prin vreun parc? Este doar o idee – daca merita sau nu incercata, tine de tine. Dar daca ai avea 10 hamace? Pe principiul acesta au pornit si business-urile de inchiriere biciclete din Romania – de ce sa le lasi sa rugineasca, cand poti sa le oferi si altor cetateni, contra unui cost modic, pentru a se bucura de ele? Evident, de la un ONG, business-ul s-a dezvoltat si, intr-un fel, mercantilizat, pierzand pe drum mesajul social.

Senzatia mea este ca romanului ii este inca teama sa impartaseascaeste o frica inertiala de „tepari”, de oameni care imprumuta un obiect, sau se folosesc de el (chiar si in prezenta ta) si il strica sau fura. Este insa o temere nefondata.

Cum ar fi ca Uber sa fi intrat in Romania si sa nu gaseasca soferi dispusi sa isi imparta masina cu necunoscuti, de teama ca acestia o vor murdari, vor manca shaorma in ele si va mirosi urat sau vor rupe tapiteria cu chei sau bricege?! Cu toate acestea, au gasit si vor mai gasi soferi amatori care vor veni sa te ridice din punctul A si sa te duca in punctul B.

Evident, exista riscuri, ca in orice business. Este notoriu cazul unui utilizator al serviciului international de inchirieri Airbnb, care si-a gasit locuinta din Calgari, Canada, ravasita dupa o petrecere cu droguri, data de unul dintre utilizatorii site-ului de „house sharing”. Airbnb a raspuns insa imediat si a oferit despagubiri proprietarului. Deci da, exista riscuri aferente unui astfel de business economy sharing, insa acestea pot fi cuantificate, prevazute si, in final, acceptabile.

Mai jos, cateva exemple de business-uri bazate pe economie colaborativa care au succes international.

Airbnb

Turistii pot inchiria o camera sau un apartament sau chiar un…castel, de pe reteaua sociala Airbnb. Start-up-ul din San Francisco este iconic pentru economia colaborativa.

DogVacay

Proprietarii de caini pot gasi un companion pentru animalele de companie cat timp sunt plecati in excursii sau cu treaba si nu pot avea grija de ele. O idee interesanta care a prins foarte bine – din pacate, in Romania nu exista doritori.

RelayRides

Sistemul permite sa imprumuti masinile vecinilor tai, compania fiind sustinuta de Google. Masina poate fi inchiriata la ora sau pe zile. Serviciul este in prezent disponibil doar in SUA.

TaskRabbit

Un sistem interesant, cu aplicabilitate si in Romania – un marketplace mobil care permite utilizatorilor sa angajeze oameni pentru a face anumite treburi punctuale. Toti „iepurii” sunt intervievati in prealabil si trecutul lor este verificat inainte de a fi trecuti in retea.

Spinlister

Inchiriaza o bicicleta de la un vecin prin acest start-up. Tot american. Avand in vedere cresterea numarului de biciclete din Romania, mai ales in orasele mari, nu ar fi o idee rea o localizare a acestui concept.

Fon

Startup-ul Fon permite oamenilor sa impartaseasca WiFi-ul de acasa cu membri ai comunitatii, acestia primind, la randul lor, acelasi tratament. Reteaua are deja peste 7 milioane de utilizatori si este in crestere continua.

Poshmark

Un sistem care ar merge „manusa” si in Romania – o retea sociala unde oamenii vand hainele de care nu mai au nevoie. Utilizatorii pot sa incarce si fotografii cu produsele, sa isi faca noi prieteni si sa comunice pe platforma.

OuiShare

Este o retea care inglobeaza o multitudine de alte idei bazate pe economie colaborativa – o retea unde oamenii isi pot acorda sprijin in proiecte complexe, precum construirea unei cladiri sau proiectare arhitecturala. Unele proiecte, precum adunari de „brainstorming” au loc si in Romania si sunt anuntate pe aceasta retea sociala.

Sunt doar cateva exemple, mai cunoscute, de business-uri pornite pe ideea de a ajuta, intr-un fel sau altul, societatea. In spatele acestor idei se afla idei altruiste – si poate tocmai de aceasta „au prins” atat de bine. Ramane de vazut in ce masura si romanii vor adopta aceste „noi” idei, viziuni asupra unei societati conectate interuman.

Daca acest articol te-a facut sa contempli posibilitatea unui business "made in Romania" care sa aiba ca ax central colaborarea, poti sa lecturezi, inainte, cateva dintre cartile despre acest concept. Te vor ajuta, in mod sigur.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Economie »


Setari Cookie-uri