"De la preluarea mandatului (aprilie 2013), am restructurat mecanismele de combatere a evaziunii fiscale, iar astazi, Antifrauda si Inspectia Fiscala scot din piata firmele fantoma si destructureaza lanturi de firme evazioniste zi de zi. Mentalitatea privind obligativitatea emiterii bonului fiscal s-a schimbat radical. Acum a venit momentul, dupa doi ani de pregatiri laborioase, sa apasam si mai tare pedala luptei impotriva evaziunii, inclusiv pe segmentul persoanelor fizice. Fie ele personalitati ale vietii publice, manelisti, camatari etc, cu totii fiind pentru noi doar contribuabili cu obligatii declarative. Cu totii vor trebui, mai devreme sau mai tarziu, sa faca dovada fiscalizarii veniturilor cu care si-au construit averile", a declarat intr-un comunicat presedintele ANAF, Gelu Stefan Diaconu.

ANAF a lansat "Programul de asigurare a conformarii fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal" ca urmare a analizelor de risc fiscal efectuate de Directia Verificari Fiscale asupra persoanelor fizice, in cadrul programului de asigurare a conformarii fiscale a persoanelor fizice cu averi mari, pe baza datelor disponibile privind veniturile declarate si alocarile de fonduri (cresteri patrimoniale, achizitii, creante, cheltuieli etc.), in urma carora au fost identificate si alte persoane fizice decat cele din acest grup care prezinta risc fiscal ridicat - risc de nedeclarare a unor venituri semnificative si sustragere de la plata impozitelor aferente.

In esantionul de risc al persoanelor fizice cu risc fiscal intra proprietarii unor averi afisate semnificative (imobile, autoturisme de lux, alte bunuri de mare valoare, creante din creditari acordate companiilor si/sau persoanelor fizice, depuneri semnificative in conturi bancare din Romania sau din strainatate, cheltuieli personale ridicate), nejustificate de veniturile declarate.

"Programul PFRF (privind persoanele fizice cu risc fiscal, n.r.) vizeaza verificarea veniturilor si a declararii acestora incepand cu anul 2011, intrucat doar pentru acestea se poate aplica atat regula de impozitare a veniturilor a caror sursa nu a fost identificata, cat si procedura de verificare, conform normelor stabilite de legiuitor. ANAF este o agentie de aplicare a legii, fara atributii in initierea si aprobarea actelor legislative", arata ANAF.

Metodologia de verificare a situatiei fiscale personale include mai multe etape - analiza de risc fiscal, selectarea persoanelor care vor fi supuse verificarilor fiscale prealabile documentare, verificarea prealabila documentara efectuata asupra persoanelor selectate (se desfasoara la sediul organului fiscal, fara notificarea contribuabilului, pe baza informatiilor si documentelor detinute sau obtinute de administratia fiscala), respectiv verificarea fiscala a persoanelor pentru care verificarea fiscala prealabila documentara a constatat existenta diferentei semnificative, in sensul legii, intre veniturile estimate pe baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate administratiei fiscale (se desfasoara impreuna cu contribuabilului si cu colaborarea acestuia).

Metodologia de verificare a situatiei fiscale personale

Potrivit prevederilor Capitolului III Dispozitii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit din cadrul Titlului VII Inspectia fiscala al Codului de procedura fiscala (art. 1091 – 1094 din O.G. nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare) precum si ale H.G. nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, cu modificarile si completarile ulterioare, verificarea situatiei fiscale personale a persoanelor fizice presupune parcurgerea unei serii de etape, respectiv:

- analiza de risc fiscal;
- selectarea persoanelor care vor fi supuse verificarilor fiscale prealabile documentare;
- verificarea prealabila documentara efectuata asupra persoanelor selectate – se desfasoara la sediul organului fiscal, fara notificarea contribuabilului, pe baza informatiilor si documentelor detinute sau obtinute de administratia fiscala;
- verificarea fiscala a persoanelor pentru care verificarea fiscala prealabila documentara a constatat existenta diferentei semnificative, in sensul legii, intre veniturile estimate pe baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate administratiei fiscale – se desfasoara impreuna cu contribuabilului si cu colaborarea acestuia.

1. Analiza de risc consta in urmatoarele activitati:

a) definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potential risc de nedeclarare;
b) stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
c) culegerea si formalizarea informatiilor;
d) elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
e) stabilirea riscului minim acceptat de administratia fiscala;
f) procesarea si elaborarea listei persoanelor care depasesc riscul minim;
g) propuneri pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare

Riscurile de nedeclarare se ierarhizeaza in ordinea descrescatoare a acestora, cu respectarea conditiei riscului minim acceptat de administratia fiscala, stabilit potrivit prevederilor art. 1091 alin. (4) din Ordonanta nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ca fiind o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit.
Finalitatea analizei consta in procesarea si elaborarea listei persoanelor fizice care depasesc riscul minim acceptat de administratia fiscala (i.e. diferente semnificative intre veniturile estimate de analiza si veniturile declarate) si elaborarea propunerilor pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare.

Conform prevederilor art. 17 din Hotarârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, selectarea persoanelor fizice ce urmeaza a fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depasesc riscul minim acceptat de administratia fiscala, in functie de nivelul riscului si de capacitatea de efectuare a verificarilor fiscale prealabile documentare.

2. Verificarea fiscala prealabila documentara reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalitatii drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a oricaror altor elemente relevante pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice verificate, desfasurate la sediul organului fiscal, fara notificarea contribuabilului, pe baza informatiilor detinute sau obtinute de administratia fiscala.

In acest sens se realizeaza urmatoarele activitati:
a) solicitarea, in conditiile legii, de informatii de la autoritati si institutii publice;
b) analiza informatiilor si documentelor primite referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informatiilor obtinute cu cele din declaratiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificata sau, dupa caz, de platitorii de venit ori terte persoane.

Astfel, se solicita informatii referitoare la persoanele fizice supuse verificarii fiscale de la institutii cum sunt bancile, A.N.C.P.I., notarii publici, directiile de impozite si taxe locale, Directia inmatriculari vehicule din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Registrul naval, Registrul aeronautic precum si de la persoanele fizice si juridice ce au avut raporturi economice sau juridice cu persoana verificata. De exemplu:

- de la institutiile bancare se vor obtine toate extrasele de cont bancar referitoare la perioada verificata,
- de la Autoritatea Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara se vor obtine toate proprietatile imobiliare pe care acestia le detin pe intreg teritoriul tarii,
- de la notari publici se vor obtine contractele incheiate de persoana verificata si autentificate in perioada supusa controlului, având drept obiect bunuri, valori sau tranzactii,
- de la directiile de impozite si taxe locale se vor obtine informatiile privind bunuri mobile si imobile detinute, precum si cheltuielile realizate de persoanele verificate cu impozitele locale platite,
- de la Directia inmatriculari vehicule din cadrul Ministerului Afacerilor Interne se vor obtine datele privind autoturismele inmatriculate de persoanele verificate in perioada supusa controlului,
- de la registrul aeronautic si registrul naval se vor obtine toate inmatricularile de nave si aeronave.
- de la persoanele ce au avut raporturi economice sau juridice cu persoana verificata (in principal, societati comerciale) se vor obtine informatii privind natura acestor raporturi, contractele incheiate, obiectul acestora, tranzactiile desfasurate, valorile aferente tranzactiilor etc..

Prin verificarea fiscala prealabila documentara (VFPD) se estimeaza astfel nivelul veniturilor realizate de persoana fizica verificata, care se compara cu veniturile din declaratiile fiscale si se stabileste daca verificarea fiscala continua sau inceteaza.

Daca intre venitul estimat in VFPD si venitul declarat este o diferenta semnificativa in sensul art. 1091 alin. (4) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala (respectiv o diferenta de 10%, dar nu mai putin de 50.000 de lei), verificarea continua si se emite persoanei in cauza avizul de verificare.

Rezultatele verificarii fiscale prealabile documentare se consemneaza intr-un raport de verificare fiscala prealabila documentara care contine toate constatarile retinute de organul fiscal pe perioada desfasurarii verificarii precum si propunerea de a continua verificarea sau de a inceta procedura de verificare.

3. Verificarea fiscala.

In cazul in care rezultatul verificarii fiscale prealabile documentare reprezinta o diferenta semnificativa intre veniturile realizate de persoana fizica, calculate in baza situatiei fiscale personale, si veniturile declarate de aceasta sau de platitorii de venit, conform art. 1091 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal comunica avizul de verificare persoanei fizice care a facut obiectul verificarii fiscale prealabile documentare.

In cadrul verificarii fiscale se continua procedura demarata in etapa anterioara, verificarea realizându-se cu colaborarea persoanei fizice verificate, si se urmareste stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit, procedura finalizându-se cu emiterea deciziei de impunere sau, dupa caz, de incetare a verificarii.

Avizul de verificare este insotit de un extras din raportul de verificare fiscala precum si de Carta drepturilor si obligatiilor persoanei fizice supuse verificarii fiscale aprobata prin OMFP 544/2012.

Odata cu comunicarea avizului se solicita persoanei verificate, in temeiul art. 1091 alin. (51) din Codul de procedura fiscala depunerea declaratiei de patrimoniu si venituri aprobata prin OMFP nr. 1504/2013.

Urmare primirii acestui aviz, persoana verificata are la dispozitie 60 de zile pentru a prezenta organelor de verificare documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala. Perioada poate fi prelungita cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea scrisa si temeinic justificata a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal. Prin clarificari relevante se intelege prezentarea de explicatii in legatura cu continutul unor documente justificative sau in legatura cu unele situatii de fapt.

Citeste si:

In acelasi termen persoana fizica verificata trebuie sa depuna si declaratia de patrimoniu si venituri. Nerespectarea obligatiei de depunere a declaratiei constituie potrivit Codului de procedura fiscala contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 50.000 lei.

Persoana fizica supusa verificarii situatiei fiscale personale poate solicita o singura data, in scris, amanarea datei inceperii verificarii, pentru motive justificate. In solicitare persoana fizica prezinta motivele pentru care solicita amanarea si, dupa caz, documentele justificative in sustinerea acestora. Cererea de amanare se solutioneaza in termen de maximum 5 zile de la data inregistrarii acesteia. In situatia in care organul fiscal a aprobat amanarea datei de incepere a verificarii fiscale, comunica persoanei fizice data la care a fost reprogramata actiunea de verificare fiscala.

Locul desfasurarii verificarii fiscale este sediul organului fiscal (sediul DVF sau al serviciilor regionale de verificari fiscale). La cererea persoanei fizice verificate, verificarea fiscala se poate desfasura si la:

a) domiciliul sau, daca persoana verificata este in imposibilitate fizica de a se deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta de specialitate sau juridica, daca domiciliul acestei persoane reprezinta si sediul sau profesional.

Solicitarea scrisa a persoanei fizice pentru desfasurarea verificarii la domiciliul sau sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta se depune la organul fiscal inainte de data inceperii verificarii fiscale inscrisa in avizul de verificare. Cererea se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.

Pentru efectuarea verificarii la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta de specialitate ori juridica trebuie ca spatiul pus la dispozitia organului fiscal sa fie adecvat pentru efectuarea verificarilor.

Prin spatiu adecvat desfasurarii verificarilor se intelege asigurarea unui spatiu, in limita posibilitatii persoanei fizice, care sa permita desfasurarea activitatilor legate de controlul documentelor si elaborarea actului de control.

Durata efectuarii verificarii fiscale este de maximum 6 luni, respectiv 12 luni in cazul in care sunt necesare informatii din strainatate.

Actiunea de verificare poate fi suspendata cand este indeplinita una dintre urmatoarele conditii si numai daca neindeplinirea acesteia impiedica finalizarea verificarii fiscale:

a) pentru efectuarea unei expertize conform Codului de procedura fiscala;
b) pentru efectuarea de cercetari in vederea identificarii persoanei fizice sau a stabilirii realitatii unor tranzactii;
c) la solicitarea scrisa a persoanei fizice ca urmare a aparitiei unei situatii obiective, confirmata de organul fiscal desemnat pentru efectuarea verificarii, care conduce la imposibilitatea continuarii verificarii. Pe parcursul unei verificari, persoana fizica poate solicita suspendarea acesteia doar o singura data;
d) pentru solicitarea unor informatii suplimentare de la terte persoane sau de la autoritatile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene ori din state cu care România are incheiate conventii internationale pentru schimburi de informatii in scopuri fiscale;

e) la propunerea structurii care coordoneaza activitatea de verificare fiscala a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informatii rezultate din alte verificari, primite de la alte autoritati sau institutii publice ori de la terti.
Data de la care se suspenda actiunea de verificare este comunicata persoanei fizice prin decizie de suspendare. Decizia de suspendare este act administrativ fiscal si poate fi contestata in conditiile Codului de procedura fiscala.
Dupa incetarea conditiilor care au generat suspendarea, verificarea fiscala va fi reluata, data acesteia fiind comunicata in scris persoanei fizice.

In cadrul verificarii fiscale inspectorii fiscali solicita, in conditiile legii, informatii, clarificari, explicatii, documente si alte asemenea mijloace de proba de la persoana fizica verificata si/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice, discuta constatarile cu persoana fizica verificata si/sau cu imputernicitii acesteia si ajusteaza, daca este cazul, baza impozabila, prin utilizarea metodelor indirecte de control (Metoda sursei si cheltuirii fondului, Metoda fluxului de trezorerie sau Metoda patrimoniului).

Metoda sursei si cheltuirii fondului (MSCF) consta in compararea utilizarilor de fonduri cu sursele fondurilor si veniturile declarate in perioada supusa verificarii.

Alegerea MSCF ca metoda de stabilire a bazei impozabile ajustate poate fi determinata de anumite indicii: achizitii de imobile, alte active, cresterea soldului conturilor bancare, cheltuieli personale semnificative. Prin compararea utilizarilor de fonduri cu sursele acestora se determina eventualele venituri a caror sursa nu a fost identificata.

Metoda patrimoniului consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al persoanei fizice pe parcursul unui an fiscal. Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se compara cu veniturile declarate in scopul determinarii veniturilor neraportate sau al celor a caror sursa nu a fost identificata.

Metoda fluxurilor de trezorerie consta in analiza depunerilor in conturile bancare si financiare si a fluxurilor de numerar pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestora cu sursele de venit si determinarea eventualelor venituri a caror sursa nu a fost identificata.

Rezultatul verificarii se consemneaza intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile din punct de vedere faptic si legal.
Raportul va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupa caz, a unei decizii de incetare a procedurii de verificare, in cazul in care nu se ajusteaza baza impozabila.

La raportul privind rezultatele verificarii se anexeaza documentele care au stat la baza constatarilor, documentele intâlnirilor si orice alte acte care au legatura cu constatarile efectuate in cauza. Documentele prezentate de persoana fizica verificata se predau organului fiscal, sub semnatura.

Daca pana la expirarea termenului de 60 de zile contribuabilul supus verificarii nu prezinta documentele si clarificarile necesare, se intocmeste un raport de verificare si se emite decizia de impunere pe baza constatarilor din etapa de verificare fiscala prealabila documentara.

In cadrul verificarii situatiei fiscale personale se folosesc o serie de formulare al caror model si continut a fost aprobat prin OPANAF nr. 393/2013.

Orice venituri constatate de organele fiscale, a caror sursa nu a fost identificata, se impun cu cota de 16%, conform art. 791 din Codul fiscal. Prin decizia de impunere se calculeaza si obligatiile fiscale accesorii (penalitati, dobanzi).

Reiteram faptul ca atat regula de impozitare a veniturilor a caror sursa nu a fost identificata, cat si procedura de verificare descrisa mai sus se aplica pentru veniturile obtinute incepând cu anul 2011, conform normelor emise de legiuitor.

In cazul constatarii de indicii care ar putea intruni elementele constitutive ale unei infractiuni se sesizeaza organele de urmarire penala competente.