Pentru mai mult de un mileniu, aurul a fost un etalon al sigurantei si conservarii valorii, dar si un mijloc de schimb, acesta reusind sa isi pastreze valoarea reala de-a lungul a diferite regimuri valutare. Motivul pentru care aurul nu este la discretia oricarei puteri guvernamentale este faptul ca oferta este limitata, stocul total de aur existent in circulatie sau in seifurile bancilor – cantitatea extrasa in ultimele cateva milenii – fiind situata undeva in jurul a 174,100 tone. In fiecare an minele furnizeaza aproximativ 2,600 de tone de aur suplimentar, aproximativ 1.5% din cantitatea totala. De aceea aurul poate fi privit ca fiind o moneda care nu are imprimerie , conform Adevarul.

Sunt investitori care cumpara si depoziteaza aurul pentru a-l folosi ulterior in activitatea de productie sau pentru a-l imprumuta altor investitori, insa majoritatea cumparatorilor achizitioneaza aur strict pentru a realiza o investitie. Pentru acestia din urma, dezavantajul este acela ca este o investitie care nu genereaza dobanda.

Citeste articolul integral pe Adevarul.