Cateva date poate ne-ar ajuta sa intelegem mai bine una dintre problemele adevarate ale acestei tari. Problema a carei rezolvare ar putea aduce o importanta sursa de finantare a reformelor de care avem cu totii nevoie profunda.

In Romania sunt aproximativ 4,5 milioane de salariati - din care aproape un sfert sunt bugetari - la o populatie de aproximativ 20 de milioane de locuitori. Populatia activa numara cca 9,2 mil de locuitori… vedem astfel o diferenta de aproximativ 4,7 milioane, desi somajul numara sub 1 milion. Completam apoi cu un plus de 5,3 milioane de pensionari. Ca si cum aceste anomalii nu ar fi suficiente, in Romania, aproximativ 30% din numarul de angajati au salariul minim pe economie, adica foarte putin peste 1000 lei.

Aceste statistici ne plaseaza pe unul din ultimele locuri in Europa, atat la nivelul ocuparii fortei de munca, a raportului activi/inactivi, a productivitatii, dar mai ales in privinta a ceea ce se numeste saracia in munca.

Pare o fatalitate, dar intrebarea este ce ascund aceste date! Sa fie oare peste 1 milion de romani care primesc salariul minim pe economie, sa fie oare peste 4 milioane de romani activi care sunt insa nesalarizati? Ecartul fata de tarile din zona ne indica o anomalie ce poate avea alte semnificatii.

Finantare reala prin limitarea evaziunii in zona fortei de munca!

Evaziunea in zona fortei de munca, atat in ceea ce priveste asa numita munca “la gri” cat si mai explicita munca “ la negru” aduce un minus bugetului de aproximativ 16,7% din PIB adica peste 25 miliarde de euro/an conform unor estimari, sau altfel spus cca 50% din bugetul total al Romaniei. Sa consideram aceste estimari exagerate si sa le reducem la jumatate. Dimensiunea enorma a acestei “lipse” din sursele de finantare a reformelor face din limitarea acestui fenomen una din prioritatile cele mai mari ale momentului. Activitatea ANAF din ultima perioada da asigurari pentru o schimbare de perspectiva si eficienta.

Efecte de ordinul doi ale fenomenului evaziunii la nivelul fortei de munca ne arata cat de adanci sunt radacinile acestei mari probleme:

• descurajarea marilor angajatori si a angajatorilor corecti;
• denaturarea competitiei (licitatii, preturi, etc);
• limitarea capacitatii de indatorare cu afectarea indicatorilor bancari privind creditarea, afectand in final consumul;
• scaderea performantei angajatilor corecti si a implicarii reale in munca
• s.a

Deoarece mi-am propus sa identific 3 directii principale de actiune pentru a face posibila o reforma reala si eficienta in Romania, alaturi de combaterea evaziunii la nivelul fortei de munca, adaug:

Nevoia urgenta de stimulare a antreprenorilor autohtoni!

Cu toata stima pentru respectarea directivelor si angajamentelor fata de UE, Romania trebuie, in spiritul legii si al stimularii competitiei libere, sa identifice masuri pentru sprijinirea tuturor antreprenorilor si investitorilor, cu precadere a celor locali in sensul investitiilor directe si nu al nationalitatii.

• In Romania sunt doar 59 de companii in top 500 companii din Europa centrala si de est, plasandu-ne dupa Polonia, Ungaria si Cehia, desi populatia Romaniei este a doua in regiune dupa Polonia.
• In top antreprenori romani, doar 35 de companii au afaceri peste 500 mil euro, ceea ce nu ne plaseaza pe un loc fruntas in regiune.

De ce antreprenori locali? Deoarece antreprenorii locali isi leaga planurile de investitii si dezvoltare in stransa legatura cu planurile de dezvoltare nationale. Isi exprima interesul in dezvoltarea locala.

Luand in considerare ca numai la acordarea de catre UE a statutului de economie de piata Chinei, se estimeaza ca pot fi afectate in Europa peste 3,5 milioane de locuri de munca. Putem astfel estima ca mari multinationale prezente in Romania ar putea decide sa-si inchida operatiunile. Este nevoie de o solutie de absorbtie a fortei de munca in economia autohtona!

De ce un numar cat mai mare de companii antreprenoriale romanesti cu afaceri peste 10-20 mil de euro? Deoarece doar 70.000 de companii inregistrate in Romania, din totalul de peste 650.000 de companii persoane juridice, au afaceri de peste 1 milion de euro, adica cca 10%.

De ce au nevoie companiile romanesti pentru a se dezvolta? De finantare! De garantare, de suport in intocmirea planurilor de afaceri, de predictibilitate si stabilitate fiscala.
Aici ajungem la cea de-a treia directie de actiune si anume:

Asigurarea unui mediu stabil si predictibil!

Desigur ca nu este momentul cel mai potrivit pe plan international pentru a vorbi de stabilitate si predictibilitate. Dar nu cred ca cineva a promis vreodata Romaniei ca totul va fi simplu. Este complicat, dar diferenta este facuta de cei ce rezolva probleme complicate.

Citeste si:

Nicio incercare de pact politic pe stabilitatea fiscala nu a avut succes, nicio asumare politica nu a rezistat in timp. Cu cat situatia politica globala devine mai complexa, cu atat mai important este sa gasim calea spre predictibilitate.

Utilizarea resurselor provenite din diminuarea fenomenului evaziunii la nivelul fortei de munca pentru scaderea fiscalitatii in aceeasi zona si pentru garantarea creditarii companiilor care doresc sa investeasca, ar pune o baza solida dezvoltarii economiei. Investirea resurselor in economie, care asigura o returnare a investitiei mai rapida si apoi investitiile in educatie si sanatate, ar asigura o crestere mai sustenabila. Garantez ca aceasta ar insemna sa iei de la cei incorecti si sa-i sprijini pe cei corecti, sa transformi Romania dintr-o tara a intreprinzatorilor “descurcareti” intr-o tara a antreprenorilor curajosi si creativi.

Deoarece toata lumea se pricepe la fotbal, constructii si macro-economie, activand in industria energetica in ultimii 20 de ani as reveni intr-un spatiu mai cunoscut si m-as referi si la nevoia de schimbare in acest domeniu.

Ceea ce constatam invariabil in orice domeniu al economiei Romaniei este o oarecare lipsa de viziune. Strategii exista pe ici pe colo, planuri de actiune se itesc te miri de unde, insa o viziune clara: lipsa.

Viziunea este cea care raspunde la intrebarile fundamentale: de ce, pentru ce, in ce scop. Desigur ca intrebarile fundamentale sunt cele cu raspunsul cel mai scurt, dar cel mai greu de dat. Consider ca in energetica romaneasca lipseste in primul rand viziunea despre rolul acestei industrii. Pana la conturarea unei strategii si a unor tactici de actiune, asumarea unei viziuni este probabil cea mai importanta etapa. Aceasta constituie prima urgenta a domeniului.

In energetica putem vorbi de trei componente: productia, transportul & distributia si consumul.

In fiecare dintre ele exista prioritati ale momentului in raport cu stadiul de fapt si cu contextul European si mondial.

Stabilirea mix-ului de productie optim pentru Romania, care trebuie sa ia in considerare resursele, tehnologiile si eficienta constituie o prioritate, mai ales in contextul Uniunii Energetice asumate de toate statele membre ale UE.

Transportul si distributia energiei in general este un domeniu reglementat in cea mai mare masura. Rolul de implementare a viziunii si a strategiei energetice al reglementatorului (ANRE) este critic. Asumarea acestui rol de manager de proiect in transformarea si eficientizarea energeticii nationale trebuie inteles de toti factorii de decizie si de actiune din domeniu. Sunt lucruri de imbunatatit aici, atat la nivelul jucatorilor din industrie, dar mai ales la nivelul autoritatii de reglementare in sine.

Consumul este cu siguranta elementul cu importanta cea mai pregnanta in acest lant. Si este in acelasi timp, elementul fata de care responsabilii de la diverse niveluri si competente in industrie fac cel mai putin. Eficienta energetica, competitivitatea pietei de energie, cresterea si stimularea responsabila a consumului sunt elementele principale care dau directia de dezvoltare a intregului sistem. Este aici nevoie de o schimbare de context, de perceptie. Romania nu este fruntasa in UE la nici unul dintre aspectele care definesc consumul: eficienta energetica, intensitatea energetica, competitivitatea, sunt parametrii care ne pozitioneaza.

Este usor sa identifici ce trebuie corectat, este mult mai dificil sa faci lucrul acesta, dar este imposibil sa reusesti daca ordinea de prioritate a actiunilor este gresit inteleasa.
Noi suntem un popor alintat! Ne plangem de orice dificultate intalnita, ne consideram prigoniti si lipsiti de resurse, dar tocmai abundenta resurselor materiale si spirituale precum si capacitatea creativa de care dispunem ne intretin starea.