Legislatia privind stocurile de urgenta impune o bariera importanta la intrarea pe piata a unor noi jucatori. Legea 360/2013 privind constituirea si mentinerea unui nivel minim de rezerve de titei si de produse petroliere, in vigoare de la 24 decembrie 2013, prevede ca "obligatia constituirii si mentinerii stocurilor de urgenta revine operatorilor economici care introduc pe piata cantitati mai mari de 1.000 tone titei si/sau produse petroliere pe an".

Aceeasi lege prevede ca "termenul de constituire a stocurilor de urgenta este 31 decembrie si obligatia mentinerii acestora este de 365 de zile de la data constituirii. Finantarea stocurilor de urgenta constituite de operatorii economici (...) se realizeaza din sursele proprii ale acestora".

Legea 360/2013 transpune, in legislatia romaneasca, o directiva europeana, Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 26 iulie 2006, care prevede ca stocurile minime se folosesc in cazul aparitiei unei disfunctionalitati majore in aprovizionarea pietei nationale cu titei sau cu produse petroliere.

Nivelul stocurilor minime este calculat in functie de consum sau de importuri. "Nivelul stocurilor minime corespunde cel putin mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile sau mediei zilnice a consumului intern pe 61 de zile, oricare dintre cele doua cantitati este mai mare", prevede Legea 360/2013.

Totusi, Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 26 iulie 2006, privind obligatia statelor membre de a mentine stocuri minime de titei si/sau produse petroliere, prevede ca: "Este necesar ca modalitatile de organizare a stocurilor petroliere sa nu aduca atingere bunei functionari a pietei interne".

De asemenea, acelasi act normativ european prevede ca "este de dorit, pentru a asigura buna functionare a pietei interne, sa se promoveze folosirea acordurilor intre state membre privind nivelul minim al stocurilor cu scopul de a promova utilizarea posibilitatilor de stocare existente in alte state membre".

Romania permite companiilor din piata sa aplice aceasta masura prevazuta de legislatia europeana, in conditiile in care legea romaneasca de transpunere a directivei prevede folosirea de stocuri din alte state membre.

Astfel, companiile din Romania pot delega obligatiile de stocare "altor operatori economici, care dispun de capacitate de stocare disponibila in afara teritoriului Romaniei sau in contul caruia sunt mentinute stocuri pe teritoriul Comunitatii, cu conditia ca o astfel de delegare sa fi fost autorizata in prealabil atat de catre autoritatea competenta (Ministerul Energiei, n.r.), cat si de catre toate statele membre pe ale caror teritorii vor fi pastrate stocurile", prevede legea 360/2013.

Astfel, incepand din 2014, an in care statul a renuntat sa mai constiuie stocuri proprii de urgenta, din motive bugetare, si a lasat realizarea stocurilor exclusiv in seama companiilor private de pe piata, tot mai multe companii au solicitat dreptul de delegare pentru realizarea de stocuri in alte state din UE, in conditiile in care Romania nu dispune de suficiente spatii de stocare a produselor petroliere.

Ministerul Energiei, intr-un document din octombrie 2015, a precizat ca, in primele aproape 10 luni din 2015, a aprobat cereri de delegare a obligatiei de stocare pentru o cantitate foarte mica, de doar 33.173 tone de titei si produse petroliere, echivalent cu 2,7% din stocurile de urgenta totale din 2015, de 1,2 milioane tone.

Ministerul a propus chiar Guvernului impunerea unui plafon de 20% in 2016 si de 30% in 2017 pentru procentul de stocuri care poate fi delegat., in conditiile in care, in 2015, au existat companii care au cerut delegarea a 100% din stocurile de urgenta.

Datele oficiale arata ca reducerea costurilor de stocare prin folosirea depozitelor din alte state membre ale UE este un instrument putin folosit in Romania, ceea ce reduce posibilitatea intrarii pe piata carburantilor a unor jucatori mari si cu preturi mici, precum marii retaileri vest-europeni, prezenti in Romania doar cu hipermarketuri si supermarketuri, nu si cu benzinarii.

In prezent, doar Carrefour are o singura statie de benzina, la Carrefour Militari, deschisa in 2003. Insa obligatia de stocare s-a dovedit de la an la an o povara pe care tot mai putine companii au putut-o realiza. In 2014, 12 companii au avut obligatia sa constituie stocuri de urgenta totale, potrivit Hotararii de Guvern 478/2014.

Astfel, companiile OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol Romania, Socar Petroleum, Unicom Holding, Mayaro Carb, Master Chem Oil, Air BP Sales Romania, Air Toal Romania si Oil Mig au avut obligatia de a constutui stocuri totale de urgenta de 1,36 milioane tone, din care 976.466 de titei si restul de produse petroliere (benzina, motorina, kerosen si pacura).

In 2015, potrivit HG 662/2015, numarul companiilor obligate sa realizeze stocuri de urgenta a scazut la opt (OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol Romania, Socar Petroleum, Mayaro Carb si Air BP Sales Romania), cu stocuri totale de 1,2 milioane tone.

In 2016, potrivit HG 565/2016, numarul de companii cu obligatia de a realiza stocuri de urgenta a scazut inca o data, la sase (OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol Romania si Air BP Sales Romania), cu stocuri totale de 1,24 milioane tone.

Reducerea numarului de companii de talie mare, care comercializeaza cantitati mai mari de 1.000 tone de produse petroliere pe an si sunt obligate sa constituie stocuri de urgenta, inseamna o reducere a concurentei, cu efect asupra preturilor.

Citeste si:

O situatia luata in calcul si de Consiliul Concurentei, care a declansat o investigatie sectoriala pe piata carburantilor, dupa ce preturile fara taxe la carburanti au depasit usor media Uniunii Europene, pentru a vedea cum s-au format preturile, dar si cum s-a transpus directiva europeana privind stocurile obligatorii de carburanti, a declarat luni presedintele institutiei, Bogdan Chiritoiu.

"Pot sa existe explicatii pentru aceste comportamente, pentru aceste evolutii, pot fi schimbari in legislatie sau pot fi alte explicatii. Dar ne vom uita cu siguranta si la modificari de legislatie care ar putea sa explice aceasta evolutie si daca sunt cumva erori pe care le-am facut noi sau alte autoritati ale statului, dar acestea pot fi corectate", a spus Chiritoiu.

Investigatia ar putea dura un an, potrivit institutiei. Intre timp, pe pietele in care statul nu a apucat sa introduca bariere administrative, retailerii si alti jucatori sunt mult mai activi si anunta o competitie acerba in urmatorii ani, cu efecte beneficie asupra consumatorilor.

Kaufland a lansat anul trecut prima retea nationala de statii de incarcare pentru automobile electrice, desi numarul acestora este inca infim in Romania, iar alti jucatori, precum Mol sau Tinmar, au anuntat proiecte similare.

ORDINUL ANAF CARE ERA SA REDUCA SI MAI MULT CONCURENTA INTRE BENZINARI

Presedintele ANAF a semnat, in 17 iunie 2016, ordinul nr. 1.849 prin care a fost cat pe ce sa-i lase aproape fara concurenta pe cei mai mari jucatori de pe piata.

Ordinul ii obliga pe toti jucatorii de pe piata "sa detina spatii de depozitare corespunzatoare, in proprietate sau folosinta - contract de locatiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal", obligatie care trebuia indeplinita in 90 de zile, adica de la 24 septembrie 2016.

Astfel, jucatorii nu mai erau obligati doar sa realizeze stocurile de urgenta, ci sa aiba si depozitele pentru detinerea stocurilor, obligatie pe care doar cei mai mari jucatori de pe piata o puteau indeplini.

Efectul: circa 2.000 de firme riscau falimentul. "Daca prevederile Ordinului 1.849 din 17 iunie 2016 ar fi intrat in vigoare, ar fi afectat peste 2.000 de societati comerciale din Romania, care, “daca nu detin un depozit angro autorizat prin Ordinul 1.849/2016 dupa 24 septembrie 2016", ar fi fost obligate de prevederile legale sa nu mai comercializeze produse energetice, respectiv sa isi falimenteze companiile", a comentat pentru News.ro reprezentantul unui jucator din piata, sub protectia anonimatului.

Ordinul ANAF ar fi avantajat marii jucatori, in detrimentul micilor companii de pe piata produselor petroliere, afirma cei implicati.

"Masurile impuse prin Ordinul 1.849/2016 erau anticoncurentiale si restrictive si ar fi avantajat si ar fi permis marilor producatori si importatori sa domine piata, putand duce la distrugerea concurentei, diversitatii si competitivitatii care echilibreaza, in fapt, piata en gros de produse petroliere, o piata care trebuie sa ramana competitiva si concurentiala", a mai spus rsursa mentionata.

Din fericire pentru micii jucatori, ordinul 1.849/2016 nu a intrat niciodata in vigoare, pentru ca a fost modificat substantial prin Ordinul 2.329 din 5 august 2016, care a anulat prevederile nocive concurentei.

Ordiinul a fost modificat dupa ce jucatorii din piata au asaltat cu plangeri atat ANAF, cat si Consiliul Concurentei. Institutia antimonopol chiar a recunoscut, intr-un raspuns oficial transmis unui jucator din piata in 18 august 2016, adica la doua zilei dupa intrarea in vigoare a noului ordin al ANAF, ca ordinul 1.849/2016 ar fi restrictionat competitia.

"La data de 16.08.2016, prevederile Ordinului mentionat anterior au fost modificate prin intrarea in vigoare a Ordinului nr. 2.329/05.08.2016 al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. (...) In conformitate cu prevederile noului Ordin, comercializarea carburantilor in sistem angro este posibila in continuare prin obtinerea atestatului de inregistrare pentru distributie si comercializare in sistem angro de produse energetice fara depozitare. Ca urmare a modificarilor aduse prin noul Ordin, a fost eliminata posibilitatea aparitiei efectelor negative asupra activitatii unor intreprinderi in domeniul distributiei angro de carburanti", arata raspunsul Consiliului Concurentei, semnat de presedintele Bogdan Chiritoiu.

Intr-un raport publicat in 2016, Consiliul Concurentei a propus cresterea ofertei pe piata carburantilor, de exemplu prin intrarea pe piata a marilor lanturi de hipermarketuri sau supermarketuri prezente in Romania.

De asemenea, autoritatea antimonopol considera ca ar trebui redusa si perioada de autorizare a constructiei de noi benzinarii, fapt ce ar creste presiunea concurentiala asupra companiilor din sector.

Alta solutie propusa a fost eliminarea barierelor la intrarea pe piata carburantilor, adica exact a acelor masuri precum cea pe care ANAF a incercat sa o introduca prin Ordinul 1.849/2016.

Sursa foto: hxdbzxy/Shutterstock