Conjunctura actuala a economiei nationale, in care cursul de schimb sufoca exportatorii, inflatia este pe muchie de cutit, iar veniturile fiscale par insuficiente, nu este o situatie de tipul win-win, adica o situatie din care sa castige toata lumea. N-are cum sa fie.

Exportatorii sunt primii afectati. Si sunt multi.

Aprecierea nominala a cursului de schimb si impredictibilitatea evolutiei pe termen scurt ii loveste puternic. Nu putine sunt firmele care au inceput sa opereze reduceri importante de personal sau reducerea programului de lucru. Evident, pierd astfel nu doar firmele exportatoare in sine, ci si angajatii acestora. Doar in textile si confectii, principala ramura de export a Romaniei, lucreaza un sfert din angajatii industriei prelucratoare. Mobila, constructiile de masini, productia de masini si echipamente, alte ramuri importante in export, au suferit deja pierderi importante. Poate acum nu le resimtim la nivelul societatii, dar le vom simti in curand. Pe fondul aprecierii nominale a leului, deficitul comercial (FOB/CIF) pe primele doua luni a ajuns la aproape un miliard de euro. Este enorm, este foarte greu de finantat altfel decat prin fluxuri speculative. Dar tocmai de fluxurile speculative vrem sa scapam, pentru ca acestea, atrase de randamentul mare al dobanzilor la lei (fata de dobanzile la euro in strainatate), la care se adauga si aprecierea nominala leu/euro, creeaza exces de valuta in piata si duc la aprecierea si mai puternica a leului. In plus, cu astfel de deficit comercial, este posibil fie sa ratam tinta de crestere economica, fie sa o atingem doar datorita consumului intern ceea ce ar insemna insa inflatie.

Banca Nationala spune ca nu are ce sa faca, nu trebuie sa fie ea dadaca exportatorilor, fiecare sa se descurce cum poate. Desigur, BNR are independenta decizionala. Nu trebuie sa confundam insa independenta decizionala cu independenta fata de obiectivele economice majore ale tarii. Unul dintre aceste obiective este rata inflatiei, iar BNR, prin aprecierea cursului, ajuta la indeplinirea lui. Doar ca pe parcurs mor mii de firme si raman fara locuri de munca poate sute de mii de oameni. Merita pretul?

Citeste si:

Banca Nationala mai are o marota de data recenta: tintirea inflatiei. Tintirea inflatiei inseamna ca BNR se va abtine sa mai sterilizeze excesul monetar si va interveni doar prin instrumentul de rata a dobanzii. Este ca si cum ai pleca la vanatoare cu multe pusti, dar cu un singur glont. Sau ca si cum ai vrea sa impusti inflatia cu o arma cu aer comprimat. De ce adopta BNR aceasta politica? Ca sa nu piarda. Prin sterilizare, BNR pierde din diferentele dintre dobanda pietei si dobanda la care sterilizeaza. BNR poate astfel sa se apropie de tinta de inflatie si sa minimizeze propriile pierderi. Ce-i drept, daca ne uitam la diferenta de rezerve ale BNR, intre martie 2005 si noiembrie 2004 s-au mai acumulat vreo trei miliarde de euro, ceea ce inseamna ca atat a sterilizat BNR in aceasta perioada.

Guvernul are si el de pierdut din situatia actuala. Deficitul comercial pune presiune pe deficitul de cont curent, care la randul lui pune presiune pe deficitul bugetar. Guvernl s-ar putea implica, dar varianta cea mai eficienta pentru exportatori echivaleaza cu cresterea deficitului quasi-fiscal, care se adauga deficitului bugetar. Or, noi suntem intr-o situatie in care negociem si zecimi de procente cu FMI, din cauza nesigurantei incasarilor fiscale in acest an.
Din aceasta situatie se poate iesi. Dar nu fara pierderi. Cineva trebuie sa piarda: exportatorii, Banca Nationala, Guvernul. Este nevoie de o decizie de politica economica, cu un larg consens politic, privind aceasta chestiune: cine trebuie sa fie cel mai mare pierzator: exportatorii cu toate problemele conexe, precum cresterea somajului, sau scaderea incasarilor bugetare din impozitul pe profit; BNR cu ratarea tintei de inflatie; Guvernul cu cresterea deficitului. Trebuie decis care este raul cel mai mic pentru economia nationala. Si trebuie inteles ca, daca nu ne asumam un pierzator, atunci vom pierde oricum cu totii. Deja BNR a inceput sa vorbeasca zilele trecute despre o marja fata de tinta de inflatie. Din situatia actuala nu putem iesi toti castigatori. Inflatie de 7% fara aprecierea cursului de schimb este greu de imaginat, in conditiile in care un studiu recent GEA sustine ca numai din cresterile de preturi la utilitati vom avea o inflatie de 5,8%. Si inflatie mica si deficit de cont curent mic nu prea se mai poate. Iar deficitul de cont curent atrage dupa sine si deficitul bugetar. Iar din sursele cresterii economice ce mai ramane atunci? Doar consumul intern, care este stimulat de importuri si de scaderea dobanzilor. Nu este vina cuiva anume, nu trebuie sa blamam pe cineva pentru asta, dar toate obiectivele economice ale acestui an ma tem ca nu mai pot fi atinse cumulat. Acum este momentul pentru politica publica in Romania.