„Europa se afla intr-o situatie deplorabila si nu depune prea mari eforturi pentru a o depasi. Paralizia sa este cu atat mai periculoasa, cu cat in fata Uniunii Europene se afla poate cele mai mari provocari din istorie: extinderea cu Romania si Bulgaria, adoptarea unei constitutii, stabilirea unui buget, o noua Comisie si un nou Parlament European“ – astfel sintetiza parlamentarul socialist Pierre Moscovici, raportor pentru Romania, realitatea europeana a anului 2004.

Suntem in anul 2005, iar desfasurarea evenimentelor
arata ca Moscovici nu a exagerat. Romania a semna Tratatul de aderare cu o Uniune Europeana framantata politic si economic, nevoita sa faca fata tensiunii crescande induse de conflictul dintre extinderea rapida si integrarea politico-economica lenta. In plan politic, ultimul an de zile a scos in evidenta, pe de-o parte, accentuarea diferendelor dintre institutiile europene, iar pe de alta parte, divergentele de opinie dintre tari privitoare la adoptarea Constitutiei europene. Parlamentul European ales dupa aderarea celor zece state central si est-europene este decis sa fie mai activ decat in trecut. Prima manifestare in acest sens a avut loc cu ocazia avizarii noii Comisii Europene, conduse de presedintele Jose Manuel Barroso. Parlamentul a respins, in premiera, o serie de comisari, prefigurand problemele de mai tarziu. Ulterior, a marcat inca un punct important, impunand adoptarea clauzelor de salvgardare pentru Romania si Bulgaria, pentru ca apoi, cu ocazia avizarii tratatului cu cele doua tari, sa forteze Comisia sa semneze documentul oficial prin care recunoaste dreptul de veto al Parlamentului la adoptarea cadrului financiar al extinderii Uniunii Europene.

Ratificarea Constitutiei europene in statele membre in care se organizeaza referendum reprezinta o etapa cruciala, nu lipsita de riscuri, a integrarii politice europene. Pentru prima data, si din necesitati absolut obiective – actualele institutii europene nu fac fata numarului mare de tari pe care le coordoneaza – Uniunea Europeana va avea un act unic, ce va reglementa toate aspectele vietii politice comunitare. Planul economic si social european este intim conectat cu pozitia pe scena mondiala, pentru ca Uniunea Europeana se transforma, in chinuri, dintr-un proiect social, de redistribuire generoasa a resurselor catre cetatenii sai, intr-un proiect geostrategic. Si pentru ca transformarea sa fie un succes, este nevoita sa renunte la subventionarea bunastarii sociale, dirijand resursele catre dezvoltarea capacitatilor militare, asigurarea protectiei granitelor si implementarea unor politici de migrare coerente.

In tot acest context, deosebit de complex, Romania vine cu atuuri incontestabile, ce tin de pozitionarea geostrategica si de potentialul economic si uman, dar si cu o mare slabiciune. Privim catre Uniunea Europeana de pe pozitia celui ce asteapta directive si favoruri, desi liderii politici europeni ne repeta, din ce in ce mai apasat, ca Uniunea se afla in acel punct de rascruce in care are nevoie de parteneri egali de dialog si cheltuieli, nu de tutelati.`