Economistul american Milton Friedman a aratat ca, pe termen lung, politica monetara este neutra. Altfel spus, cresterea masei monetare pentru stimularea cresterii economice pe termen scurt - exces de lichiditate - nu duce decat la cresterea preturilor. In opinia mea, acesta este fenomenul cu care se confrunta economia Romaniei in prezent. Iar solutia pentru evitarea unui nou fenomen inflationist vine ori de la o politica monetara mai restrictiva, ori de la o crestere economica cel putin la fel de spectaculoasa ca cea din 2004.

Atunci cand BNR vrea sa creasca masa monetara (adica sa lase mai multi bani in piata) sau sa deprecieze moneda nationala, intervine pe piata valutara cumparand moneda straina si vanzand lei. Daca BNR considera ca a vandut prea multi lei, surplusul de masa monetara poate fi „sterilizat“ prin atragerea in depozite la BNR. Concret, acum doua saptamani, BNR anunta cresterea rezervei valutare la 13 miliarde de euro. (Las pentru alt articol discutia despre cumulul excesiv de rezerve valutare). In acelasi timp, BNR anunta o rata a dobanzii de interventie in scadere de la 8,45% la 7,96%.

Desi la prima vedere cele doua informatii nu au nici o legatura, amandoua arata un singur lucru: un surplus de lichiditate pe piata monetara din Romania. Mai mult, in cadrul unei conferinte de presa, dupa un an in care a cerut insistent bancilor sa scada dobanzile, BNR anunta ca dobanzile au scazut prea mult. In aceeasi conferinta de presa, banca trimitea si un mesaj indirect celor cei care vor sa investeasca in Romania, ca piata monetara are mai multa lichiditate decat poate inghiti economia Romaniei.

In final, bineinteles, BNR anunta ca nu din cauza politicii monetare din ultimii ani ne aflam in aceasta situatie, ci pentru ca mecanismul pietei nu functioneaza cum trebuie. Chiar asa sa stea lucrurile? Un mod simplu de a masura surplusul de lichiditate de pe piata monetara este sa compari cresterea masei monetare cu cresterea nominala a produsului intern brut (PIB). Astfel, daca in 2003 cresterea PIB nominal a fost de 25% si a masei monetare largite a fost de 26%, in 2004 cresterea PIB nominal a fost de 23%, iar a masei monetare, de 40%.

Cu alte cuvinte, economia Romaniei se afla in fata unui fenomen in care prea multi bani „alearga“ dupa cateva produse. In acest caz, avem doar doua solutii: ori oferta de produse creste, ori cresc preturile. In acelasi timp, este adevarat ca intr-o economie in crestere, cum este cea a Romaniei, si in care inflatia s-a redus, cererea pentru active denominate in moneda nationala creste.

Citeste si:

Acesta este fenomenul foarte des amintit, de re-monetizare a economiei. Dar este foarte important cum este injectata lichiditatea in economie pentru satisfacerea acestei cereri. De obicei, aceasta se face prin intrare de capital strain. Dar, in cazul nostru, BNR suplimenteaza intrarile de capital prin interventii pe piata valutara. Acest lucru se vede dintr-o analiza a dinamicii rezervei valutare in comparatie cu dinamica masei monetare.

Exista o relatie directa intre rezerva valutara detinuta de banca centrala si masa monetara. Astfel, cresterea rezervei valutare detinute de BNR cu 57% in 2004 si cu 20,4% in 2005 isi are corespondent direct in cresterea bazei monetare cu 35% in 2004 si cu 24,5% in 2005. Efectul principal al surplusul de lichiditate a fost scaderea dobanzilor de pe piata monetara. Acest lucru a fost posibil, in mare parte, datorita refuzului BNR de a steriliza in totalitate efectele interventiilor sale pe piata valutara.

BNR, chiar daca nu o recunoaste, prin politica sa de tintire a ratei de schimb (ori de acumulare a unui nivel „optim“ de rezerve valutare) a contribuit semnificativ la cresterea surplusului de lichiditate de pe piata monetara. In pofida cresterii masei monetare, inflatia in ultimii ani a scazut. Adevarat. Dar s-a facut cu pretul unei aprecieri a leului, iar efectele cresterii masei monetare apar in preturi cu o intarziere de pana la doi ani. Chiar daca excesul de lichiditate nu s-a materializat in cresterea preturilor la produsele de consum, se face simtit in alte sectoare ale economiei.

De exemplu: preturile pe piata imobiliara, care au crescut mult mai rapid decat venitul mediu pe economie, sau chiar decat chiriile; un deficit comercial si de cont curent in crestere; dobanzi real negative la depozite la o luna; cresterea creditelor pentru consum. Iar daca BNR isi doreste cu adevarat implementarea unei politici monetare de tintire directa a inflatiei, trebuie sa renunte la controlul asupra ratei de schimb, mai ales in cazul in care nu este pregatita sa sterilizeze in totalitate interventiile de pe piata valutara. Deoarece intr-o economie de piata institutiile publice sunt doar observatori, nu si jucatori.