Ani intregi, Romania a avut o problema birocratica care fapt care a descurajat pe intreprinzatorii locali si pe investitorii straini. Infiintarea unei societati comerciale insemna un calvar. Acum, accesul pe piata s-a simplificat, in schimb iesirea e grea.

Dupa vreme indelungata in care autoritatile au fost batute la cap de reprezentantii mediului de afaceri autohton si oficiali din terte tari, infiintarea unei societati comerciale a fost mult simplificata. Un minimum de acte si declaratia pe proprie raspundere sint suficiente. Intrarea in piata se poate realiza si in trei zile. Iesirea poate dura insa si ani, din cauza practicii judiciare, generind costuri foarte mari sau situatii absurde.

Instante milostive

Teoretic, sau mai bine zis potrivit literei legii, daca o societate are dreptul sa incaseze de la o alta o creanta in valoare minima de 3.000 de euro sau echivalentul in lei, iar aceasta din urma nu plateste in 30 de zile, atunci societatea creditoare are dreptul sa ceara procedura de faliment pentru a-si recupera banii. Coface Intercredit, societate de consultanta financiara, ne-a pus la dispozitie un exemplu graitor despre cum poate interpreta o instanta judecatoreasca din Romania un astfel de demers.

O firma debitoare romaneasca datora alteia, creditoare, o suma de 98.000 de euro. Creanta indeplinea conditiile legii 64/1995 a falimentului si reorganizarii judiciare de a fi certa, lichida si exigibila.

Au trecut peste sase luni de cind firma debitoare a incetat platile catre societatea creditoare. S-a formulat o cerere introductiva de faliment. Debitoarea considera ca nu este in incetare de plati (asa cum este prevazut de legea 64/1995) pentru simplul fapt ca reusea sa isi plateasca intretinerea de 2.500.000 lei in fiecare luna.

Totusi, o suma de 98.000 de euro, adica aproximativ 3.700.000.000 lei, era imposibil de achitat, intrucit firma nu avea disponibilitatile necesare si nici activele totale ale firmei nu ar fi putut acoperi debitul. Si astfel instanta considera ca debitoarea nu se afla in incetare de plati (reusea sa isi mai plateasca intretinerea) si respinge actiunea. Ulterior se achita taxe de timbru, se obtine o sentinta in pretentii pentru suma de 98.000 de euro. In cadrul executarii, societatea nu are nici un bun de executat si, in final, intra in faliment.

Campionii europeni la reorganizari

Chiar daca o societate este clar incapabila sa-si plateasca creditorii, legea romaneasca ofera portita reorganizarii judiciare, de care au profitat din plin agenti economici fara perspective din punctul de vedere al pietei.

O situatie comparativa cu celelalte state din Europa Centrala si de Est plaseaza Romania in pozitie de campioana la numarul de reorganizari. Daca la numarul total al insolventelor sintem la un nivel mai mare decit media tarilor din Europa Centrala si de Est, observam ca numarul de reorganizari judiciare din Romania este mai mare decit numarul total al reorganizarilor judiciare dintr-un numar de cinci tari, printre care si Ungaria si Polonia (Ungaria avind un numar de societati active comparativ cu Romania, iar Polonia fiind tara cu cel mai mare numar de firme active, respectiv 2.500.000).

Se poate conchide astfel ca in Romania se permite mult prea usor unei firme debitoare, subiect al procedurii de faliment, sa se reorganizeze, desi doar un numar foarte mic reuseste in realitate, restul trecind in faliment si pierzindu-se printre multe alte efecte, mult timp. Odata trecute in etapa falimentului, procedurile legale dureaza pina la patru ani sau mai mult. Din acest punct de vedere, Romania este intrecuta de Croatia (unde procedura poate dura si noua ani) si Slovenia (circa sapte ani).

Guvernul sustine ca s-a rezolvat

Modificarea legii privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, act normativ aprobat in aprilie de guvern, a pus capat criticilor venite de la Comisia Europeana, sustine negociatorul-sef cu Uniunea Europeana, Leonard Orban. Acesta a confirmat faptul ca inainte de aparitia acestei legi oficialii europeni au avut puncte de vedere critice la adresa modului cum functioneaza procedura de faliment, in sensul ca multe firme se ascundeau sub umbrela procedurii de reorganizare judiciara pentru a scapa de insolvabilitate.

Se spera ca legea va schimba moda fugii de faliment pentru ca nu va mai fi posibil ca aminarile, esalonarile, scutirile sau reducerile la plata obligatiilor bugetare sa fie inscrise in planul de reorganizare. Lipsa de fermitate in ceea ce priveste firmele rau-platnice, fie ca este vorba de societati de stat sau cu capital privat, conduce la blocaj financiar. Multe dintre societatile aflate acum in procedura de executare silita au acumulat datorii imense, care depasesc valoarea capitalului social. Acestea se afla, de fapt, intr-un faliment nedeclarat.

Dizolvarea de drept a firmelor este cea mai lejera

Numarul firmelor inregistrate in Romania este destul de mare. Dar din diverse motive acestea nu functioneaza de fapt, lucru usor de constatat intrucit nu depun bilant contabil. Din acest punct de vedere, in Romania, dintr-un total de aproximativ un milion de societati comerciale inregistrate la Registrul Comertului, in prezent nici jumatate nu pot fi considerate firme active, ele fiind doar niste nume inscrise in baza de date.

Faptul ca extrem de multe SRL-uri nu pot sa se conformeze unor cerinte legale privind majorarea capitalului social, cu sume derizorii daca ne gindim ca este vorba de agenti economici, vorbeste de la sine despre calitatea intreprinzatorilor. Acelasi lucru este valabil pentru societatile care nu-si preschimba certificatul fiscal. In schimb, in astfel de cazuri, iesirea din piata este cea mai lejera, pentru ca radierea din Registrul Comertului se face prin decizia instantei daca se depaseste termenul-limita legal.