Daca luam in considerare faptul ca alegerile anticipate ar veni peste Romania in acelasi timp cu Raportul de tara al Uniunii Europene, atunci am putea spune ca vom avea parte de doua vesti: una buna si una rea. Care va fi ordinea comunicarii lor conteaza mai putin, caci vestea rea nu ar putea fi in niciun fel compensata de vestea buna. Sa le luam pe rand. Vestea rea ar fi amanarea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana pana la 1 ianuarie 2008. Cea buna, cat poate fi considerata buna, ar fi ca am avea un guvern stabil, o coalitie solida in parlament si un presedinte devenit satul de jocuri de culise si intors cu fata catre problemele tarii.

Ca nu intram in 2007 in Uniunea Europeana nu-i neaparat o tragedie, ni s-a sugerat in ultima vreme. Ba, mai mult, am avea un ragaz in plus sa ne pregatim. Daca e sa fim insa atenti la cum sunt administrate treburile tarii, am fi tentati sa spunem ca-i o mare tragedie si ca pregatiti nu vom fi nici peste 20 de ani daca suntem lasati de capul nostru. In lipsa regulilor impuse de UE, Romania este ca o masina fara sofer care transporta aproape 22 de milioane de pasageri. Ce se va alege de ei?

Ambitia scapa turma

Inainte de a-si face calculele privind declansarea alegerilor anticipate, guvernul Tariceanu a tinut sa ne asigure ca “Romania si-a propus si are ambitia sa realizeze toate angajamentele pe care si le-a luat, astfel ca aderarea sa poata avea loc in 2007”. Aceste ambitii sunt insa destul de mari, iar perioada ramasa pentru punerea lor in practica - destul de mica. Daca o mai si scurtam cu cateva luni, atunci sansele se reduc proportional. Nu spunem ca e bine sau rau sa avem anticipate si nici ca inundatiile din ultima vreme ar trebui sa deplaseze ministerele in zonele afectate. Dar, daca ne uitam cum stam cu indeplinirea angajamentelor numai pentru cele doua capitole de la care poate veni clauza de salvgardare, constatam ca, in afara de declaratii si polemici, nu prea am facut nimic. Economia incepe sa gafaie de atata alergare si pierde serios din competitia cu tarile europene, pe care ar trebui sa le infrunte direct peste mai putin de un an si jumatate. Este foarte adevarat, in tarile in care politicul si economia isi vad de-ale lor, o criza politica nu are impact semnificativ asupra economicului, care functioneaza dupa mecanisme bine puse la punct. Acolo unde economia tremura in fata fiecarei decizii politice, lucrurile sunt insa mult mai complicate.

1. Mediul de afaceri

Are nevoie de stabilitate si de predictibilitate reale pentru a face fata competitiei pe o piata care se regleaza dupa mecanisme proprii. “Oamenii de afaceri sunt ca cetateanul turmentat, dar nu de alcool, ci de deciziile guvernantilor”, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania. Mai clar, un alt guvern poate insemna alte reglementari de natura fiscala, pe fondul unei asteptari care costa cu fiecare zi ce trece. Sunt afaceri care functioneaza si in regim de criza politica, dar ce facem cu acelea pe care intentionam sa le dezvoltam? In situatia data, un investitor nu are decat sa astepte sa vada cum va fi peste cateva luni pentru a decide ce face cu banii. “In lipsa unei predictibilitati clare, niciun investitor nu are apetit de dezvoltare, preferand sa astepte rezultatul alegerilor”, spune profesorul universitar Mircea Cosa. Or, acest lucru se intampla tocmai acum, cand sarcinile integrarii ii obliga pe investitori sa fie foarte activi.

2. Politica fiscala

Este cel mai sensibil capitol al guvernarii actuale si, in acelasi timp, cel mai controversat. Cota unica este destinata clar atragerii investitorilor. Ce a urmat insa dupa introducerea ei a creat o deruta care ar trebui eliminata in cel mai scurt timp. Cat va fi cota de TVA din 2006, cu ce procent vor fi reduse asigurarile sociale, se va mentine cota unica asa cum este sau va fi extinsa - sunt numai cateva dintre intrebarile la care raspunsul trebuie dat repede, nu la sfarsitul sau inceputul anului viitor, cand se presupune ca vom avea un guvern stabil. De fiscalitate depind si volumul investitiilor straine, dar si votul cetatenilor in eventualitatea unor alegeri anticipate.

3. Bugetul

Conform legii, proiectul bugetului pe anul 2006 trebuie prezentat parlamentului in luna octombrie. Cine sa-l prezinte, un guvern interimar sau unul care nu stapaneste nici bugetul pe anul in curs? Cu un an inaintea aderarii ar trebui sa stim foarte clar pe ce stam, cat ne putem permite sa cheltuim si cat sa economisim. Ministrii guvernului Tariceanu afirma ca au preluat de la predecesorii lor bugete ciuntite de mii de miliarde din cauza campaniei de anul trecut. Viitorii ministri vor spune la fel? Cum se vor rezolva crizele din sanatate, din transporturi, din invatamant, in conditiile in care toate aceste sectoare au nevoie de politici cu bataie lunga, si nu de improvizatii de azi pe maine? Cine garanteaza, mai ales pe fondul inunda-tiilor care au cuprins intreaga tara, ca banii nu vor fi risipiti acum pentru atragerea de capital electoral?

4. Proiectele de investitii finantate de stat

Citeste si:

Contractele pentru constructia de autostrazi si pentru securizarea frontierelor sunt numai doua exemple de contracte de mari proportii ramase de la guvernul anterior si neclarificate inca de cel actual. Ce se va intampla cu ele, mai ales in zonele in care au inceput sa se deruleze? Orice intarziere in finantare costa statul inzecit peste cateva luni. Bechtel a mai primit 12 milioane euro dintr-o datorie a statului de circa 90 milioane euro. Pentru acoperirea diferentei se ia in calcul un imprumut de 100 milioane euro de pe pietele externe. Pana sa se ia sau nu banii, compania americana a trimis in somaj 500 de muncitori. Daca banii vin la toamna, lucrarile vor reincepe, tocmai bine, in plina iarna. Cat despre culoarul IV de autostrada, sa mai astepte.

5. Exportul

Deficitul comercial al Romaniei pe primele cinci luni a fost de 3227,1 milioane euro, iar in luna mai - de 903,5 milioane euro, niveluri-record care arata lipsa de competitivitate a produselor romanesti. Cursul de schimb, care a lovit direct exportatorii, a facut ca in multe domenii restructurarea sa se confunde cu falimentul. Incercarile disperate de temperare a consumului, care apasa tot mai greu pe deficit, nu prea dau rezultate. Cine poate garanta ca, in plina campanie electorala, masurile restrictive vor fi aplicate in continuare? Ce ar insemna ca un nou guvern sa vina cu o alta relaxare, dupa perioada de restructurare fortata de pana acum? Exportatorilor li s-au promis masuri de sprijin si strategii clare de sustinere a unor sectoare pentru viitorii ani. Le vor avea, probabil, dupa ce vor da faliment.

6. Privatizarea

Tractorul, Electroputere, Rulmentul Brasov sau Nitramonia sunt numai cateva din privatizarile care ar fi trebuit deja incheiate, conform angajamentelor asumate. Acestea insa nu aduc bani la buget. In schimb, BCR, societatile din domeniul distributiei de energie sau din domeniul gazelor sunt atractive si pot deveni oricand o moneda de schimb atunci cand guvernul este strans cu usa, fie din afara, fie din interior, de lipsa de bani. Sumele obtinute din privatizare se vor duce cu siguranta in gaurile care se fac inca de acum si in niciun caz catre dezvoltare.

7. Agricultura

Cu o contributie de circa 8 procente la Produsul Intern Brut in 2004, agricultura va putea influenta negativ cresterea economica prognozata pentru acest an. Deficitul in comertul cu produse agricole a depasit deja o jumatate de miliard de euro pe primele cinci luni ale lui 2005 si va avea o crestere mult mai mare in perioada urmatoare, din cauza efectelor inundatiilor. Reforma din agricultura, initiata de ministrul Flutur, va continua cel mai devreme anul viitor, deoarece acum trebuie gasite resurse pentru acoperirea pagubelor si ajutorarea sutelor de mii de gospodarii de subzistenta distruse de ape.

8. Relatia cu FMI

Pentru a incheia un nou acord cu Fondul, guvernul actual si-a sacrificat mult din popularitate. Greu de crezut ca, inainte de alegeri, un guvern interimar va fi dispus sa-si atraga antipatia alegatorilor numai de dragul respectarii angajamentelor fata de Fond, angajamente care se repercuteaza direct asupra nivelului de trai al populatiei. Salariile blocate, cheltuielile mai mari, disponibilizarile de personal, majorarile de tarife la gaze si energie ar putea fi impinse cu mare usurinta mai incolo, cu atat mai mult cu cat alegerile ar urma sa se desfasoare tocmai cand se raceste vremea. Multi nu sunt de acord cu masurile cerute de FMI, dar sunt putini de parere ca ar fi bine sa rupem relatiile cu Fondul, stiut fiind faptul ca acesta acorda certificatul de calitate pentru intrarea noastra in UE.

9. Relatia cu Uniunea Europeana

Anticipatele nu au starnit prea multe reactii din partea Uniunii Europene, care a gasit de cuviinta, probabil, sa nu mai puna gaz pe foc. Un mesaj clar ne-a fost dat totusi. Va respectati angajamentele, aveti sanse sa aderati in 2007. Nu le respectati, stati la rand. Greu de presupus ca, in agitatia pe care o presupune campania electorala, cineva se va gandi cu prioritate la angajamente, fara sa riste o sanctiune din partea electoratului. Nu este exclus ca guvernantii sa stie mai multe decat noi in ceea ce priveste sansele de aderare si sa actioneze in cunostinta de cauza. Intarzierea aderarii este insa, oricum am lua-o, o mare bila neagra pentru Romania.