Este greu de crezut ca TVA va mai ramane mult timp la 19%, chiar daca nu va creste de la 1 ianuarie 2006. Dar vestea buna este ca Guvernul pare sa fi inteles ca in finante e mai bine sa gandesti de doua ori decat sa te arunci cu capul inainte.
In economia moderna, a gandi se cheama econometrie. Adica sa iei in calcul, pe baza unui model matematic, reactiunea organismului economic la actiunea din exterior. Se pare ca gandul fostului ministru al Finantelor, Ionut Popescu, de a creste taxa pe valoare adaugata (se vorbea de un nivel de 22%, adica plus trei puncte procentuale) a venit dintr-un calcul mai degraba scolaresc - daca TVA inseamna atat din total venituri incasate de stat, daca mai crestem un pic, ne mai acoperim. (Iar in primele sase luni 2005, pe fondul cresterii consumului, veniturile din TVA au crescut real cu 19% fata de primul semestru din 2004, la aproape 100.000 de miliarde de lei vechi, adica un sfert din totalul veniturilor bugetului consolidat. Deci TVA pare vaca ideala de muls bani la buget) Or, aceasta regula de trei (procente) este mult prea simpla pentru o economie vie. Putem spune ca e de asteptat sa se restranga consumul si de aici sa apara repercusiuni asupra producatorilor autohtoni (in conditiile in care productia e in scadere), sa creaca preturile si de aici sa apara inflatie marita (desi, pe de alta parte, o cerere mai mica este mai aproape de politica BNR de a tine inflatia sub control)... Dar daca nu poti sa faci o estimare argumentata "cu cat" a rezultatelor, este clar ca nu prea poti sa spui de ce e nevoie sa cresti TVA cu trei si nu cu doi sau cinci puncte.

Evident, calculele ar fi trebuit sa fie facute tinand cont de aspectul legal, prevazut in Codul Fiscal - modificarea de taxe trebuie anuntata cu cel putin sase luni inainte, pentru ca mediul de afaceri sa beneficieze de o minima predictibilitate.

Iar la riscurile amintite ar mai trebui adaugat unul, deloc de neglijat - "o crestere a TVA va fi resimtita in principal de consumatorii saraci, ceea ce va adanci si mai mult polarizarea sociala. Sa nu uitam ca introducerea cotei unice i-a avantajat mai mult pe cei cu venituri ridicate", spune Dragos Paslaru, director executiv al institutului de cercetare Grupul de Economie Aplicata.

Cifre marunte

Statisticile nu pot da, decat prin primavara viitoare, o imagine formalizata a modului cum raspunde economia la introducerea cotei unice pe venitul din salarii si scaderea impozitului pe profitul companiilor. Totusi, ultimele date prezentate de Finante (inca operationale), care se refera la executia bugetara pe primele sase luni, arata ca veniturile au reusi sa acopere cheltuielile bugetului general consolidat, ba chiar a reiesit un excedent de 0,4% din PIB.

Poate ca acest echilibru precar l-a determinat pe ministrul Vladescu sa spuna sigur pe el ca nu va umbla la TVA si nici la cota unica de 16%. In plus, intr-o saptamana va fi in masura sa anunte si cu cat si in ce segment va reduce din povara contributiilor de asigurari sociale. Deocamdata a anuntat doar ca reducerea se va inregistra la contributia angajatorului, dar nu se stie daca va fi operata la pensie, sanatate sau somaj. Ministrul a mai dat ca sigur ca nu se va modifica calendarul cresterii accizelor. Pentru pensionari o alta veste buna - nu vor contribui la fondul asigurarilor de sanatate.

Mai mult, "microintreprinderile raman asa cum sunt" (deci, impozit de 3% pe venituri si minimum un singur angajat). In treacat fie spus, acesat este un indiciu ca reducerea fiscalitatii pe munca va fi mai degraba simbolica.

De unde vor veni totusi bani mai multi la buget? Mai ales ca pentru anul viitor este programat un buget cu un deficit sub 1%. Din impozitele mai mici nu se asteapta un aport de peste 1% la buget. "Nu ca n-as avea nevoie, dar vreau sa scap de discutia cu 1%. E o cifra prea marunta pentru mine", spune ministrul. Intr-adevar problema acum nu e la cat mai ciupim la buget, ci mult mai important este ce facem cu banii?

Colesterol sa fie, dar sa stim si noi

Saptamana trecuta, in prima conferinta de presa de la preluarea mandatului, Sebastian Vladescu, secretar de stat pe vremea lui Remes, nu a scapat prilejul sa arate ca este mai de-al casei la Finante decat predecesorul sau Ionut Popescu, cel care "a facut si lucruri bune, si mai putin bune", iar la transferul de functii "a fost prima data cand a facut o vizita in minister". Dincolo insa de simpla schimbare politica, suntem departe de a vedea o strategie fiscala, cu atat mai putin o pretinsa "filozofie fiscala". Practic, se stie prea putin pentru ce ar trebui sa avem mai multi bani la buget. "Cu deficitul este ca si cu colesterolul. Nu stii daca este bun mic sau mare", spune Vladescu, multumindu-se sa adauge ca, "desi pare deplasat, nu vom bloca infrastructura".

Citeste si:

Pana una-alta, pentru 2006 se contureaza acelasi buget "conservat", construit pe principiul supravietuirii de pe-o zi pe alta. Nu se vorbeste decat politic de bani pusi de-oparte pentru atragerea de fonduri europene, pentru proiecte mari de infrastructura ori pentru reforma reala a pensiilor. "Cat timp nu discutam de prioritizari in cheltuielile bugetare, nu are sens sa discutam de venituri suplimentare", arata analistul Dragos Paslaru.

Daca TVA nu, atunci...

Este de asteptat cresterea masiva a impozitului pe terenul agricol (pana la cateva zeci de lei noi pe hectar) a impozitelor pe mosteniri si tranzactii imobiliare, a impozitelor pe case luxoase si masini puternice (se pare ca acestea nu vor ajunge insa la 16%). Impozitul pe dobanzi si pe castiguri bursiere va ajunge insa la cota unica de 16%.

Despre profesorii care dau meditatii particulare (o marota fiscala inclusiv pentru Guvernul actual - "E clar, daca nu platesc impozit, sunt evazionisti, problema e cum ii urmarim", s-a multumit sa spuna ministrul (oricum, ramane mesajul ca ar vrea sa-i "urmareasca").

In afara de aceste cresteri, nu trebuie uitat avertismentul premierului Tariceanu catre... oamenii de afaceri: "Daca nu cresc incasarile la buget, atunci, cu parere de rau, va creste TVA."

Fatalitate fatala

Ca economia (PIB) creste sau scade, ca impozitele sunt urcate sau coborate, bugetul statului ramane parca intepenit la mai putin de o treime din produsul intern brut. In restul Europei, acest procent trece de 50%. Cel putin deocamdata, politica fiscala (care o fi fost aceasta) nu a reusit sa creasca ceea ce se cheama baza de impozitare. Cu alte cuvinte, in economia romaneasca au ramas cam aceiasi platitori de impozite. Este unul din motivele pentru care aceasta crestere economica trambitata oficial se vede foarte greu ori chiar deloc in scoala mai buna, sistem sanitar mai bun, infrastructura mai buna, pensii mai bune etc.

Evolutia veniturilor bugetare si a cotelor de impozit

An Pondere venituri in PIB (%) Impozit pe profit (%) CAS (%) Impozit pe salarii (%) TVA(%)
1997 30,4 38 35 25 18
1998 31,5 38 45 21 22
1999 32,8 38 60 20,8 22
2000 31,2 25 60 24,7 19
2001 30,1 25 60 28,5 19
2002 29,5 25 57 28,8 19
2003 29,8 25 52,5 27,1 19
2004 29,6 25 49,5 27,2 19
2005 28,8 16 49,5 16 19
Sursa: Ministerul Finantelor Publice