Legislatia bizara a Romaniei a separat proprietarii de terenuri agricole in doua categorii, in functie de data la care au facut cererea de retrocedare. Unii au dreptul de a reintra in posesia propriilor bunuri, in timp ce altii sunt constransi sa aleaga intre proprietati „echivalente“ si despagubiri.

Toata aceasta harababura are la baza spargerea de catre autoritati a dreptului de proprietate in cel asupra pamantului, ramas la stat, si asupra activelor (amenajari piscicole, sere sau plantatii de hamei, de duzi, plantatii viticole sau pomicole).

Dupa Revolutie, activele au fost vandute unor societati private. Iar in momentul depunerii unei cereri de retrocedare, statul trebuie sa decida cine va fi detinatorul terenului si activelor, proprietarul de drept, istoric, sau investitorul, care a cumparat activele. In prezent functioneaza un dublu standard, in functie de data la care s-a facut cererea de reimproprietarire.

Daca cererea a fost facuta pe vechea Lege 1/2000, proprietarul de drept are dreptul de a intra in posesia proprietatii cu conditia de a plati in termen de maxim 10 ani contravaloarea investitiilor. In schimb, daca cererea de retrocedare este facuta pe noua lege a proprietatii data de guvernul Tariceanu, pentru terenurile de pe care investitiile (plantatiile, sau amenajarile piscicole) au fost vandute de catre Agentia Domeniilor Statului (ADS) cu respectarea legii, fostii proprietari nu pot sa intre in posesia pamantului, ei putand opta ori pentru alt amplasament ori pentru despagubiri platite fie de catre investitor, fie de catre stat.

Proprietari, insa numai cu acte

Insa situatia nu este mai roza nici in cazul unora dintre cei care au dreptul de a fi reimproprietariti, potrivit Legii 1/2000. Desi au depus toate actele necesare, ei nu au putut sa intre in posesia proprietatii pentru ca legea a fost redactata, mai mult mai mai putin intentionat, defectuos.

Citeste si:

Potrivit legii 268/2001 privind privatizarea societatilor detinute de ADS, cumparatorii isi asuma riscurile unor eventuale retrocedari a activelor cumparate de la ADS. De altfel, in toate contractele inchieiate de ADS pe baza legii 268, la capitolul obligatiile cuparatorului extista un puct care precizeaza clar acest lucru: „Cumparatorul confirma ca ii este deplin cunoscuta situatia juridica a activelor si terenurilor si se obliga sa nu faca raspunzator ADS pentru cazul in care acestea vor fi restituite, in baza unor acte normative sau a unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile proprietarului de drept“.

De la vorbe pana la fapte este insa cale lunga. Pentru ca proprietarul de drept sa intre in posesia terenului, cumparatorul activelor, pentru a fi despagubit de proprietar pe o perioada de zece ani, trebuie sa completeze o anexa cu valoarea investitiilor facute. Cum si-a asumat riscul ca respectiva proprietate sa fie retrocedata, este putin probabil ca vreuna dintre societatile respective sa fi facut vreo investitie, desi in contractele de concesiune sau de vanzare de actiuni este explict trecuta obligatia acesteia de a investi si valoarea investitiei. Iar cum in textul legii nu este trecut nici un termen pana la care sa fie completata anexa respectiva, concesionarii amana la nesfarsit demersul respectiv, pentru a exploata cat mai mult activele. In momentul de fata exista numeroase procese in instanta ca urmare a neclaritatii legii. In lipsa acestei anexe, ADS trimite prefecturilor si celor ce cer sa fie reimpropietariti un comunicat sec in care li se comunica faptul ca nu pot da curs solicitarii de reconstituire a dreptului de proprietate pe motiv ca societatile concesionare a trenurilor nu au depus datele contabile privind valoarea ramasa de amortizat.

ADS poate, dar nu vrea

Chiar si in lipsa unor prevederi legale ferme, ADS ar putea rezilia contractele cu cele mai multe dintre societatile care refuza sa completeze respectiva anexa. De altfel, potrivit contractului de vanzare-cumparare de actiuni cumparatorul se obliga sa realizeze investitii de o anumita valoare, pentru care trebuie sa prezinte chitante. Noua lege a retrocedarii, asupra caruia Guvernul si-a asumat raspunderea guvernamentala, prevede expres ca, in cazul „in care investitiile pentru care suprafata de teren a fost preluata de la stat nu au fost executate sau se afla in stadiu de proiect, suprafata preluata se restituie, la cerere, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, pe vechiul amplasament“.

Vechea lege prevedea ca, in cazul nerealizarii investitiilor, in primul an, cumparatorul sa plateasca o penalitate de 50% din valoarea acestora. Daca acest fapt se petrecea doi ani la rand, ADS era obligat sa ii execute garantia bancara, iar cumparatorul sa o reconstituie integral in termen de 15 zile. Daca acest lucru nu se intampla, contractul trebuia reziliat. In plus, cumparatorul livezilor, serelor, luciilor de apa, este obligat sa plateasca o redeventa, dar si datoriile curente si restante ale societatii pe care le-a achizitionat de la stat. Si cheltuielile de mediu revin investitorului. Desi, diferitele societati comerciale care au semnate contracte cu ADS datoreaza statului peste 10% din bugetul pe un an al Ministerului Agriculturii, pana in prezent, Agentia Domeniilor Statului nu a facut aproape nimic in acest sens. De curand, directorul ADS a anuntat ca e pe cale sa recupereze jumatate din suma, aproximativ 1.700 miliarde lei vechi. In schimb, de rezilieri de contracte nu se prea vorbeste, cu exceptia celui vizand Insula Mare a Brailei. Iar in momentul in care sunt intrebati de valoarea datoriilor diferitelor societati, oficialii ADS se ascund in spatele caracterului „secret“ al unui contract comercial.

Statul cere si el despagubiri de la proprietari

Nici macar in situatia in care statul este inca proprietar, retrocedarea nu se face gratuit, ci proprietarul de drept va trebui sa plateasca statului, in termen de 10 ani, contravaloarea neamortizata a investitiei, daca aceasta reprezinta mai mult de 30% din valoarea totala a investitiei la data intrarii in vigoare legii. Daca nu-si permite, el este constrans sa se multumeasca cu terenuri pe alte amplasamente, de aceeasi categorie de folosinta cu terenul pe il solicitau, ori cu despagubiri.