Mihai Vasiliu a avut primele contacte cu piata de capital in 1998, cand a investit in actiuni toate economiile sale. Un an mai tarziu, descoperea in Londra secretele unei lumi interesante si provocatoare iar peste 7 ani renunta la job pentru a se dedica in totalitate tradingului. Acum, tranzactionarea pe bursa este principala sa activitate, pasiune dar si stilul sau de viata.
Inceputurile traderului pe piata de capital nu pareau ca vor duce spre o adevarata pasiune si dedicare totala. In 1998, cumpara actiuni de la ghiseul unei banci. 7 ani mai tarziu, renunta la job pentru a dispune de tot timpul, a urma o alta cale si a face ceea ce ii placea cel mai mult. A pierdut, a castigat, a studiat si a invatat foarte multe lucruri din lumea tradingului. In prezent, prefera pietele internationale si optiunile, pentru varientatea combinatiilor in care se pot tranzactiona. povesteste, intr-un interviu acordat wall-street.ro, cum si-a dezvoltat pasiunea pentru pietele financiare si cum a ajuns, de la o simpla intamplare la un stil de viata.

Wall-Street.ro: Care a fost primul contact cu piata de capital si in ce context?

Mihai Vasiliu: In 1998, am devenit pentru prima data actionar intr-o companie cotata la bursa.

Am investit atunci motivat de entuziasmul unui prieten. El mai achizitionase actiuni in trecut si imi povestea despre cresteri constante ale valorii actiunilor, despre dividende anuale importante si despre actiuni gratuite oferite de emitent.

Tin minte ca era mandru ca poate fi actionar si ca era convins ca va pastra actiunile pe termen lung, pentru dividende. Era total nou pentru mine la vremea aceea, si mai auzisem de ceva similar doar in povestiri despre cultura japonezilor, care munceau chiar si o viata in aceeasi companie si participau la profit si pierderi, prin intermediul actiunilor detinute.

Mi-a placut si am actionat fara sa stiu ce intrebari suplimentare ar trebui sa mai pun. In Noiembrie 1998 am investit in actiuni tot ce agonisisem in doi ani de munca intr-un job anterior, la Ericsson.

Primul meu contact cu piata de capital s-a facut deci intr-un context ciudat, comparat cu zilele noastre: m-am dus la ghiseul unei banci, am depus banii si am devenit investitor. Nu m-a ajutat nici un broker in decizia de cumparare, habar nu am avut la ce nivel de pret urma sa cumpar, nici ce broker imi executa ordinele. Dupa ce am semnat si depus banii, am aflat cate actiuni am cumparat si ce comision am platit.

In mod normal, vrei sa stii lucrurile astea cand investesti. Mai mult sau mai putin, lucrurile se desfasurau pe masura nivelului general de educatie bursiera a anilor 90 in Romania. Adica zero. Urmatorul an insa avea sa aduca o schimbare majora si total neasteptata.

Wall-Street: Cand a inceput sa va pasioneze acest domeniu?

Mihai Vasiliu: Anul 1999 ma gasea in Londra si ‘semnele’ ce mi-au dat de inteles ca urma sa am o legatura cu piata de capital, au venit fara sa le caut in vreun fel anume.

Eram in Anglia pentru o perioada de un an, la un curs de limba engleza de afaceri, pe care mi l-am finantat din surse proprii. Dar cursul nu era motivul principal pentru care lasasem in urma un job de vanzari directe foarte bine platit in telefonie mobila la Dialog, (actual Orange), ci dorinta de a cunoaste o noua cultura, noi oameni si mentalitati si de a “vedea lumea”.

Am gasit un job printr-o agentie de recrutare, de pe langa statia de metrou St. Paul. Un job care l-am ales pentru ca, inca de la interviu, am aflat ca viitorii mei colegi, urmau sa fie englezi nativi. Mi s-a parut un lux sa pot sa exersez ce invatam seara, la cursul de engleza, comunicand intensiv pentru restul zilei, la birou, cu vorbitori nativi. Din acelasi motiv, am ales sa stau cu chirie intr-o zona mai scumpa, Notting Hill, intr-o casa, impreuna cu gazda mea, Damon, un egiptean, nascut in Egipt dar naturalizat si mutat de la varsta de 4 ani in Marea Britanie, care lucra pentru o firma de avocatura in City.

Daca avantajul comunicarii in engleza acasa si la birou, ca parte din job, au fost variante pentru care am putut sa aleg in cunostinta de cauza, celelalte aspecte legate de acel job marunt si slab platit, au venit total prin surprindere. Mare parte din jobul meu zilnic inseamna sa sortez pe anumite criterii niste dosare groase si prafuite ce contineau mostenirile unor persoane care nu mai puteau sa-si administreze averile din varii motive. Urmam practic o procedura de contactare prin telefon si posta a terte parti, finalizate cu selectia si distribuirea catre rude, a acelor asset-uri. Invariabil fiecare caz si dosar continea liste lungi cu actiuni la diverse companii.

Am ramas impresionat cum dosar dupa dosar, descopeream veritabile portofolii continand fiecare in parte, zeci de actiuni. Unele portofolii se transferau catre a doua generatie de mostenitori. Unii titulari detineau anumite actiuni de zeci de ani si nu era neobisnuit sa gasesc detineri la companii datand de la inceputul secolului 20. Portofolii intinse pe zeci de pagini si tabele cu valoarea actiunilor la fiecare sfarsit de an de detinere (inchiderea de an). Incepusem sa recunosc unele actiuni care se repetau frecvent, simboluri (daca erau cotate) si evolutia lor in timp. Incepeam sa inteleg ce inseamna sa investesti, sa fii investitor pe termen lung, si cam la ce te poti astepta intr-un interval de 100 de ani in care pietele trec prin bear markets si bull markets, de diverse marimi.

Biroul era in The City, mai numita si The Square Mile, mila patrata din Londra in care sunt comasate cele mai mari institutii financiar – bancare si de asigurari ale lumii. The City, care are doar 10,000 de rezidenti dar 400,000 de angajati care vin la munca in fiecare zi, face din Londra cel mai mare centru financiar al Europei, in concurenta cu New York pentru pozitia de top in lumea financiara.

Mergeam zilnic la birou cu metroul, pe Central Line (linia rosie). 95% din calatori erau imbracati la costum si in 8 din 10 cazuri , citeau Financial Times non-stop, in timpul calatoriei. Zi de zi, acelasi peisaj. Dupa cateva zile am inceput sa-l citesc si eu. La inceput, prima jumatate a ziarului m-a ajutat la scoala, la cursul de engleza. Apoi am inceput sa-l deschid direct la partea a doua, care consta (atunci in 1999 ca si astazi dupa 13 ani) in zeci de pagini scrise marunt, cu mii de cotatii. In mod reflex, am inceput sa fac corelatii intre actiuni importante din ziar si unele din dosarele de la job, cu evolutia lor - maxime si minime zilnice, volume, etc.

Pe scurt, in cateva saptamani, am inceput sa tranzactionez actiuni la London Stock Exchange, prin brokerage account-ul gazdei mele. Restul e istorie, cum zic englezii.

Wall-Street: Care au fost primele investitii importante pe bursa?

Mihai Vasiliu: Primele investitii importante au fost in actiuni si am investit echivalentul a cateva mii de dolari. In 2000 m-am intors in tara si printre primele lucruri care le-am facut, am deschis un cont de tranzactionare. Primele investitii aici au fost in SIF-uri, TLV, SNP si OLT.

Pe piata internationala, primele tranzactii le-am facut in 1999, pe simbolurile VOD la LSE – Londra si FTE la Bursa din Paris. Ambele faceau parte din indicii locali (FTSE si CAC40, respectiv) dar erau listate dublu (adica si pe NASDAQ si NYSE, respectiv, la New York) si inregistrau cresteri violente in primavara lui 2000, in ultimele saptamani ale unui bull market care, a ramas in istorie cunoscuta sub numele de Tech Bubble sau Dot-Com Bubble. Cunoscatorii sectorului Telecom al acelor vremuri, isi aduc cu siguranta aminte; iar pentru pasionati de bursa, as da doar exemplul actiunii FTE (France Telecom), care inregistra un maxim istoric de 219 EUR in Martie 2000, pentru ca in 12 luni si in 30 de luni dupa maxim, sa se tranzactioneze la 110 EUR si la 7 EUR, respectiv. Astazi FTE se tranzactioneaza la Euronext – Paris pentru 12 EUR. Asta iti poate da o dimensiune despre ce inseamna bull market si bear market.

Wall-Street: Cum v-ai ales brokerul? Ce insemna un broker bun?

Mihai Vasiliu: Pentru un trader care-si ia propriile decizii de investitie, un broker bun ramane sa-i execute corect si rapid ordinele care le transmite.

Daca asta presupune ordine date la telefon, inseamna disponibilitate din partea brokerului sa-mi raspunda repede, oricand sun in timpul programului de tranzactionare, sa fie rapid in a-mi prelua ordinul, sa inteleaga din prima ce-i cer, sa-mi dea si confirmarea de executie in cadrul aceluiasi apel, in cazul cand cer executie la pretul pietei.

Daca brokerul imi pune la dispozitie o platform de tranzactionare, atunci vreau sa fie stabila, accesibila de oriunde din lume pentru ca sunt in miscare, prietenoasa si eficienta in utilizare.

Dupa experienta din Londra si luand in calcul mai ales expunerea la nivelul ridicat de customer service pe care englezii-l au in sange, am venit cu asteptari maxime de la un broker: stiam ce sa intreb, ce sa cer, cum sa aleg, cum sa negociez, mai mult decat credeam ca va fi posibil sa gasesc in Romania.

Am raspuns la cateva reclame din presa si am avut cateva intalniri la principalele case de brokeraj locale. Am deschis un cont la prima intalnire la Intercapital si de 11 ani sunt clientul lor.

Wall-Street: Cat de mult investiti in prezent in bursa locala si cat in afara?

Mihai Vasiliu: Astazi investesc doar ocazional pe piata locala, din pacate. Ultima tranzactie pe care am facut-o la BVB a fost pe simbol FP. Sunt un mare fan al derivatelor si abia astept sa mai avem volume de 80 – 90,000 de contracte intr-o zi, pe o singura scadenta de SIF, asa cum inregistra Sibex in toamna lui 2006. Astept cu interes sa vad volume mai mari atat la SIBEX cat si la BVB. Pana atunci, trebuie sa ne bucuram ca avem curajosi care-si mai asuma sa fie market maker si salveaza “obrazul” pietei locale a derivatelor, aducand pe piata futures, unul dintre cei mai importanti indici bursieri mondiali (DJIA), cu volume in crestere.

Aleg deci mai mult pietele internationale, pentru varietatea de instrumente si lichiditate. Uneori am si costuri mai mici de tranzactionare, atat in comisioane cat si in spreadurile ask-bid, dar nu e asta problema pietei locale ci lipsa de emitenti, instrumente si volume.

Wall-Street: La cat timp de cand ati inceput sa investiti ati luat decizia de a renunta la job?

Mihai Vasiliu: La 7 ani dupa ce am inceput sa investesc, am renuntat sa mai fiu angajat. Dar nu as pune accent pe renuntarea la un job anume, ci pe decizia de a dispune de tot timpul pe care-l doresc, a urma o alta cale si a face ceea ce-mi place cel mai mult.

La acel moment, asta a insemnat sa-mi eliberez resurse de timp pentru citit, invatat, testat, descoperit, pentru autocunoastere. A insemnat asumarea unui buget financiar si de timp pentru 2 -3 calatorii de cate o luna pe an, prin lume, pentru a vizita anumite locuri, a cunoaste anumiti oameni, pentru educatie in trading, pentru a trai experiente care ma provocau si despre care vroiam sa stiu. Pentru a cladi noi relatii personale si profesionale in toata lumea si a reinoda prietenii care ramasera uitate din lipsa de timp. Pentru a gasi satisfactie si un echilibru mai bun in viata, in general. In conditiile astea era incompatibil sa mai fiu angajat si nu am mai fost.

Wall-Street: Au fost momente in care ati regretat aceasta decizie?

Mihai Vasiliu: In conditiile obiectivelor enumerate mai sus, aveti deja inclus raspunsul “nu”. Ar fi mai complet sa mentionez ca nu am renuntat doar la un job de-a lungul acestor ani si nici nu a fost vorba de o decizie izolata. Am fost contactat in mod constant de agentii de rerutare, pentru mai multe pozitii. Am primit chiar si oferte din piata de capital, de a lucra intr-un SSIF, idee ce nu-mi displacea, dar stiam ca mai devreme sau mai tarizu, inseamna sa sacrific din obiectivele personale, care devenisera prioritare.

Wall-Street: Ce stil de viata va asigura veniturile din bursa?

Mihai Vasiliu: Stilul de viata este un element dinamic (adica in schimbare permanenta) pentru un individ si poate fi influentat radical in functie de situatia financiara particulara a fiecaruia.

Un trader care ia trading-ul ca pe un business si cunoaste acest business, poate avea in mod realisitic un randament de 20% - 50% pe an. Daca spre exemplu, incepe anul cu un capital de 100,000 EUR in contul de tranzactionare, aveti un raspuns la o intrebare, intr-un context care ramane complex.

Wall-Street: In ce instrumente investesti cel mai mult si care a fost criteriul alegerii?

Mihai Vasiliu: Optiuni (stock options) in general si Optiuni la Expirare (options at expiration) in particular.

Optiunile au in ultima saptamana inainte de expirare un “comportament” de pret mult mai predictibil decat in rest. Acest edge (avantaj) cuplat cu edge-ul metodei de tranzactionare cu probabilitate ridicata, duc la un edge cumulat - superior, care este si criteriul de la baza alegerii.

Imi plac optiunile si pentru varietatea combinatiilor in care se pot tranzactiona si pentru ca cele cumparate (atat calls cat si puts) au prin natura lor, “inglobate” un stop loss (nu poti pierde mai mult decat premium-ul, in schimb potentialul de castig este teoretic nelimitat). Cred ca in ziua de azi, cand a-ti proteja investitiile este la fel de important ca si randamentul pe care-l obtii, neincluderea optiunilor in paleta instrumentelor unui money manager, este un mare handicap.

Am tranzactionat insa cam tot ce se poate tranzactiona, bazat pe limbajul graficelor si pe metode de tranzactionare potrivite stilul meu personal (in termeni de durata intr-un trade, marja de risc asumata si potential de castig versus risc). Metodele de tranzactionare pe care le folosesc sunt aplicabile in orice piata, la orice instrument.

Wall-Street: Care a fost cel mai mare castig inregistrat vreodata? Dar cea mai mare pierdere?

Mihai Vasiliu:Cel mai mare randament de castig a fost de 25% cumulat in 45 de zile de campanie, in care intram zilnic in tranzactii pe un anumit future si o anumita metoda si ieseam din trade la sfarsitul zilei. Cea mai mare pierdere am avut-o in piata forex, in 2003.

Citeste in zilele urmatoare a doua parte a interviului cu Mihai Vasiliu, in sectiunea Educatie Bursiera.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Educație Bursiera »


Setari Cookie-uri