In mod normal, scopul oricarui fond de investitii este maximizarea valorii activelor administrate. Daca cele cinci SIF-uri romanesti ar avea un scop asemanator, probabil ca ar fi reusit sa obtina performante ceva mai bune decat cele la care au ajuns pana acum.

Ca emitenti la Bursa, SIF-urile au avut performante net superioare celorlalte companii. Ca fonduri de investitii insa (la urma urmei, asta se presupune ca sunt) au avut rezultate slabute. Faptul ca, pe intervalul 1998-2006, singurul SIF unde cresterea activului net a depasit rata inflatiei este SIF Oltenia spune totul. Cu alte cuvinte, administratorii societatilor, desi au dispus de sume mari, au avut performante mai slabe decat fondurile deschise de investitii, pentru care doua-trei milioane de dolari insemnau o suma imensa.

Mare parte din acesti bani au disparut, incet-incet, la distribuirea dividendelor, sumele respective scazandu-se tocmai din activele SIF-urilor. Desi, pentru actionari, cateva sute de mii sau cateva milioane de lei primite ca dividend nu au insemnat mai nimic, pentru companii au insemnat enorm. Daca ar fi fost pastrati in interiorul companiilor, banii respectivi ar fi putut genera o crestere semnificativa a activelor administrate. Iar pastrarea lor se putea face fie prin acordarea de actiuni gratuite in locul dividendelor, fie prin redistribuirea profitului.

In conditiile in care banii care au fost distribuiti sub forma de dividende intre anii 1998 si 2005 ar fi ramas in cadrul SIF-urilor si ar fi avut o crestere similara cu cea a intregului activ, cele cinci societati puteau administra in acest moment, cumulat, cu aproape 450 de milioane de euro mai mult. Paradoxal poate, cei care ar fi putut creste cel mai mult in acest fel, cu circa 40%, sunt cei de la SIF Muntenia, desi sunt singurii care au recurs deja de doua ori la acordarea de actiuni gratuite. Faptul ca au dat de-a lungul timpului cele mai mari dividende le-a micsorat activele, ducandu-i pe penultimul loc din acest punct de vedere, la distanta mare de primele trei SIF-uri.

SIF Oltenia ar fi putut creste si ea in acest fel cu mai bine de 100 de milioane de euro, suficient de multi bani incat sa preia controlul la doua-trei companii medii de la Bursa. Sau, de ce nu, sa se lanseze pe atat de profitabila, in ultima vreme, piata imobiliara. Varianta distribuirii de actiuni gratuite nu prezinta avantaje doar pentru SIF-uri, ci si pentru investitori. “Pentru investitori, in general, distribuirea dividendelor sub forma de actiuni este cea mai buna varianta”, afirma Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=22852&shift=1