O dobanda de numai 6% pe an pentru un credit ipotecar in euro poate parea de nerefuzat oricarui client. “Super-oferta” ascunde insa, adesea, costuri care scumpesc serios imprumutul.

Cu creditul de consum, lucrurile sunt simple. Pe langa dobanda oficiala aplicata anual, bancile si comerciantii sunt obligati sa afiseze inca un tip de dobanda, cea “reala”. Dobanda anuala efectiva (DAE) este indicatorul la care trebuie sa se uite orice client daca vrea sa stie cat va plati si pentru comisioane, asigurari sau alte adaosuri. Cei care cauta insa un credit pentru locuinta nu au aceeasi sansa. Nici o banca nu are obligatia de a calcula si afisa DAE la imprumuturile ipotecare si imobiliare. Daca ar incerca sa o faca pe cont propriu, clientul s-ar lovi de ecuatii si formule extrem de complicate, in care nici bancherii nu se descurca fara ajutorul unui soft. Din aceasta cauza, putini amatori de credite isi dau seama cat de mari sunt costurile reale pe care le suporta pe parcursul celor 25-30 de ani de plata.

Calculand dobanda anuala efectiva pentru imprumuturile recent “ieftinite” de principalele banci, revista Capital a constatat diferente uriase fata de nivelul dobanzii afisate. De exemplu, Raiffeisen Bank isi tenteaza clientii cu dobanzi de numai 9% la creditele ipotecare in euro si de 11,5% la cele in lei. Adaugand toate comisioanele si primele de asigurare, dobanda reala, pe care clientul nu va ajunge insa sa o afle niciodata, este cu trei procente mai mare.

Teoretic, la creditul in euro, Volksbank este “cea mai ieftina” din piata: dobanda de numai 6,75% pe an. Foarte aproape de nivelul acestei oferte este si ABN Amro, cu 6,95%. In ambele cazuri, comisioanele sau asigurarile ridica nivelul real al dobanzii la peste 9%. Adica, mai mult decat nivelul efectiv al dobanzii practicat la Banc Post (8,63%), unde dobanda afisata ar putea face clientul sa creada, in mod gresit, ca oferta este mai scumpa.

Acestea nu sunt decat cateva exemple. De cele mai multe ori, ceea ce ne induce in eroare, atunci cand citim pliantul de prezentare a unui imprumut, este nivelul extrem de mic al unor comisioane, care se aplica insa anual, la intregul sold ramas de rambursat. Aceeasi “pacaleala” functioneaza si in cazul primelor de asigurare.

Citeste si:

Daca se includ toate comisioanele si primele de asigurare, dobanda de 7% poate ajunge la peste 12% pe an

Dobanzi din ce in ce mai avantajoase pentru creditel ipotecare/imobiliare in lei si valuta. Daca se adauga comisioanele si asigurarile de viata si casa, care sunt tot costuri ale unui credit, se poate ajunge la un rezultat surprinzator pentru clientul bancii.

Recunoastem ca orice banca trebuie sa castige de pe urma afacerii pe care si-a constituit-o. Pentru ca, “asa-i in tenis”...si-n afaceri. De aceea s-au inventat dobanzile si comisioanele bancare. Nu numai ca banca trebuie sa castige, dar trebuie sa aiba si riscuri aproape nule. Asa s-au inventat politele de asigurare, de risc financiar de neplata, de raspundere civila de viata, de viata propri-zis si, bineinteles, asigurarea imobilului. Cu toate ca suntem de acord cu aceste legi ale pietei, trebuie sa subliniem ca riscurile, dobanzile si comisioanele aferente unui credit sunt totusi costuri care apasa pe umerii clientului bancar.

Daca dobanda a fost dintotdeauna privita ca un cost obligatoriu al oricarui tip de imprumut, iar nivelul acesteia a fost tot timpul punctul de referinta ales de orice client, la ora actuala, in cazul creditelor pentru locuinte, acest lucru nu mai este valabil. Cea mai mica dobanda anuntata de banca nu inseamna si cel mai ieftin credit. Din contra, avem cazuri in care creditele cu cele mai mici dobanzi din piata ajung sa aiba o dobanda anuala efectiva de peste 12%, deci un plus de 5% pe an adaugat la rata de baza a bancii. Chiar daca, in cazul creditului pe termen lung, legea nu a impus calcularea dobanzii anuale efective (DAE), un astfel de exercitiu este foarte util pentru a putea alege intr-adevar creditul cel mai ieftin.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=22908&shift=1