Dobinda anuala efectiva (DAE) se calculeaza pornind de la toate costurile asociate cu creditul luat: dobinda anuala, costul asigurarii si comisionul de analiza a dosarului. Asta la prima vedere. Pentru ca, o data luat la bani „marunti“, orice credit sau depozit este, de la banca la banca, purtator de o multime de altfel de cheltuieli suplimentare. Exista comisioane de gestionare a contului, de deschidere a contului, de retragere din cont, de neutilizare a creditului si asa mai departe.

Dobinda suplimentara

Un lucru nu poate trece neobservat datorita impresionantelor bugete de publicitate puse la bataie de banci: imprumuturile bancare par pe zi ce trece din ce in ce mai putin costisitoare si mai usor de luat. Asta pentru ca bancile se marginesc a informa potentialii clienti prin reclame doar despre scaderea costului principal al creditului: dobinda. Niciodata nu va fi insa anuntata, simultan cu aceasta pretioasa informatie, cresterea unui comision sau introducerea altuia. Asa se explica aparentul paradox ca un credit de consum cu o dobinda de 9%, spre exemplu, costa in fapt in jur de 15%. Sau ca unul cu dobinda de 12%, de pilda, costa mai putin decit unul trimbitat cu dobinda de 10%. Explicatia: faptul ca, in pofida reducerii dobinzilor, costul imprumuturilor nu prea scade, sta in nivelul comisioanelor, care, de regula, cresc. In concluzie, pe piata creditelor de consum nu exista in acest moment nici un imprumut care sa coste efectiv ca in reclama bancilor.

Greu de calculat

Adevaratul cost al creditului poate fi aflat in cel mai bun caz doar de la sediul bancii. Afisele de pe pereti in care sint trecute diversele comisioane, ca o concesie facuta de banci legii DAE, nu sint insa de mare ajutor. Doar daca nu cumva exista maniaci ai aritmeticii dispusi, fara un laptop in dotare, spre exemplu, sa inmulteasca 0,25% cu 120 de rate descrescatoare, dupa care sa redistribuie lunar costul suplimentar al unui comision de gestiune de cont la care sa adauge costul unei asigurari de deces calculat dupa acelasi algoritm. •

BNR si ANPC isi paseaza raspunderea

Legea privind dobinda anuala efectiva prevede ca in orice anunt publicitar si in orice oferta pentru un contract de credit destinat consumatorilor afisate in locuri publice, prin care o persoana declara ca acorda un credit sau intermediaza incheierea unui contract de credit si prin care se indica o dobinda sau orice alte cifre referitoare la costul creditului, trebuie sa se mentioneze DAE, in mod clar si inteligibil. Oare sa fie vorba despre interpretarea ca publicitatea prin presa, TV sau audio nu este o oferta de creditare „afisata in locuri publice?“

Daca este asa, atunci avem de-a face cu o lege greu de aplicat. Pentru ca, in aceste conditii, un doritor de credite nu numai ca nu poate face o alegere in cunostinta de cauza fara sa alerge in cautarea celei mai ieftine oferte precum in reclama cu halatul. Dar, dat fiind jocul comisioanelor, asa cum am aratat mai sus, un credit cu dobinda mai mica poate fi mai costisitor decit unul cu o dobinda mai mare. Actul normativ care reglementeaza acest domeniu sensibil pentru buzunarul si nervii potentialului client de banca a fost initiat de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), din necesitatea alinierii la normele Uniunii Europene. In ceea ce priveste articolul 5 din lege, cel legat de anuntul publicitar, dar nu numai, raspunsul ANPC a fost sec: „In cazul institutiilor de credit, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Bancii Nationale a Romaniei’’. La rindul lor, oficialii BNR considera ca paragraful privind mentionarea in clar a DAE in orice anunt publicitar nu poate fi controlat de Banca Nationala. „Noi nu putem controla anunturile din presa ale bancilor, in schimb verificam, prin sondaj, daca DAE este afisata la sediul bancilor acolo unde se incheie de fapt contractul de creditare“, spune Mugur Stet, purtator de cuvint al BNR, care a admis de altfel ca legea lasa loc la interpretari. •