Dobanzi de sase sau cinci la suta, atat la lei cat si la euro. Daca aceste niveluri ar fi intr-adevar reale, piata monetara, unde dobanzile sunt in jur de 8%, ar fi parut o gluma. In realitate, sumele totale platite pentru un credit ipotecar depasesc cel putin inca o data valoarea imprumutului.

Comisioanele sunt mici, de zero si ceva la suta, imperceptibile, ai putea spune. Asigurarile, chiar si cele referitoare la imobilul achizitionat, au ajuns sa fie oferite gratuit de catre banci, la pachet cu creditul ipotecar. si totusi, de ce ajung atat de scumpe creditele, in ciuda scaderilor masive de dobanda operate in ultima perioada? Fiecare element are ponderea sa proprie in totalul costurilor unui credit.

Recunoastem ca orice banca trebuie sa castige de pe urma afacerii pe care si-a constituit-o. Pentru ca “asa-i in tenis”... si-n afaceri. De aceea s-au inventat dobanzile si comisioanele bancare. Nu numai ca banca trebuie sa castige, dar trebuie sa aiba si riscuri aproape nule. Asa s-au inventat politele de asigurare, de risc financiar de neplata, de raspundere civila de viata, de viata propriu-zis si, bineinteles, asigurarea imobilului. Cu toate ca suntem de acord cu aceste legi ale pietei, trebuie sa subliniem ca riscurile, dobanzile si comisioanele aferente unui credit sunt totusi costuri care apasa pe umerii clientului bancar.

Daca dobanda a fost dintotdeauna privita ca un cost obligatoriu al oricarui tip de imprumut, iar nivelul acesteia a fost tot timpul punctul de referinta ales de orice client, la ora actuala, in cazul creditelor pentru locuinte, acest lucru nu mai este valabil. Cea mai mica dobanda anuntata de banca nu inseamna si cel mai ieftin credit. Din contra, daca luam exemplul Volksbank Romania, unde dobanda la creditul ipotecar este cea mai mica din piata, 5,95%, iar asigurarile de viata nu sunt cerute, constatam ca totalul comisioanelor pe parcursul celor 28 de ani de rambursare a creditului ajunge la 8.000 de euro. si asta in afara dobanzilor platite. Explicatia este destul de simpla: practica unui comision anual aplicat la soldul creditului. Exista insa si banci care utilizeaza comisioanele de gestionare a creditului aplicate lunar la sold, conditii in care totalul sumelor platite peste creditul de 30.000 de euro ajunge la peste 15.000 de euro, adica jumatate din valoarea imprumutului.

Bineinteles, comisioanele lunare si anuale sunt o practica bancara in intreaga lume, nu numai in Romania. In concluzie, putem spune ca dobanzile extrem de scazute afisate de multe banci nu sunt altceva decat tehnici de marketing prin care institutiile de credit vor sa-si vanda cu orice chip produsele. Printre ofiterii de credit s-au incetatenit deja anumite sloganuri: “Vrem sa fim lideri pe dobanda”, adica sa aiba cea mai mica dobanda din piata. Sau: “Noi nu vrem sa fim lideri pe dobanzi, noi urmarim calitatea serviciilor”.

La bancile care utilizeaza acest slogan, veti gasi perioadele cele mai scurte de aprobare a creditului si birocratia redusa, dar nu neaparat cele mai mici preturi. Exista insa si banci care incearca o solutie de mijloc atat pentru clienti, cat si in tehnicile de marketing. Cam acest lucru a incercat sa faca si revista Capital: sa pondereze criteriile creditelor ipotecare, atat pe cele legate de pret, cat si pe cele legate de calitatea serviciilor.

O constatare interesanta in urma acestei analize: trendul dobanzilor a fost descrescator, evolutia pe creditul in lei a fost chiar ametitoare. La ora actuala, creditul ipotecar in lei este aproape la fel de bun ca cel in valuta. Totusi ceva s-a schimbat radical: comisioanele s-au triplat. Banci care pana anul trecut nu percepeau comisioane lunare sau anuale la sold, din acest an au inceput sa le perceapa. Aici, intervine din nou diferentierea. Din cauza majorarii comisioanelor, creditul in lei incepe din nou sa piarda teren in fata celui in euro. Rata lunara a creditului ramane in continuare criteriul “rege” in evaluarea pretului unui imprumut.

Citeste si:

O alta observatie care se desprinde din analiza se leaga de politele de asigurare. Pana nu de mult, polita de asigurare era portita de scapare a clientilor in fata normelor BNR. Clientii au inteles repede ca este un cost suplimentar, adeseori impovarator. In cazul creditului ipotecar, de exemplu, pentru o persoana trecuta de 40 de ani devenea destul de anevoios sa achite o data pe an o polita de viata de 1.500 de euro dintr-un foc. Pentru a nu-si pierde clientii, bancile au apelat din nou la tehnici de marketing: fie au oferit “gratuit” asigurarile, adica le-au inclus in comisioanele la sold, fie le-au inclus, pur si simplu, in rata, pentru a reduce povara platii intr-o singura transa. Numai ca aceste tehnici de marketing au scumpit din nou creditul. Totusi, bancile nu uita ca trebuie sa obtina si profit.

Cel mai dinamic credit pentru casa

• Lansat in urma cu nici un an si jumatate, creditul de nevoi personale garantat cu ipoteca se dovedeste a avea cea mai dinamica evolutie.

• Permite accesarea unui imprumut cu valori apropiate de cele ale creditului ipotecar. Pentru acest produs nu se solicita avans.

• Un alt avantaj este legat de perioada lunga de rambursare si de dobanzile care respecta pasul dobanzilor ipotecare. Foarte rare sunt cazurile in care o dobanda la acest tip de credit este usor mai mare decat cea practicata de aceeasi banca pentru imprumutul pentru locuinte

• Daca unele credite (a se vedea imprumutul auto) au disparut din oferta unor banci, nu acelasi lucru s-a intamplat cu acest produs. El a fost adoptat de majoritatea bancilor, chiar si de cele care nu au intrat pe piata de retail decat cu un singur produs: creditul ipotecar.

• Desi este un credit de nevoi personale garantat cu ipoteca, in valoare de maximum 30.000 de euro sau chiar mai mult, clientii care au apelat la el l-au utilizat cu o destinatie asemanatoare cu a celui ipotecar: reamenajarea sau terminarea unei constructii.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=23528&shift=1